01.26.08
Sistemul medical şi viaţa
De când mă gândesc la poiectul meu cu programul de regim, îmi dau seama de un mare neadevăr al societăţii noastre. Noi oamenii, ne categorisim în profesii: X este inginer, Y ste contabil, Z – medic. O altă supra-categorisire este făcută în două mari categorii:
- medici
- ceilalţi oameni
Problema este că noi, celalţi oameni, avem pretenţia de la medici să ne facă sănătoşi atunci când ne îmbolnăvim. Avem pretenţia să ştie ce diagnostic să ne pună, să ştie ce avem, să ştie cum să ne trateze şi să ne facă bine. Nu vreau să iau apărarea medicilor dar, în cele câteva zile de internare am văzut şi altă faţă a medaliei. Pacienţii sunt inconştienţi, spun medicilor tot felul de bazaconii despre simptomele ce le au. Unii chiat trişează tratamentul. Aveam 2 colegi de salon care în fiecare zi mergeau la chioşc şi-şi suplimentau dieta cu fel de fel de bunătăţi. Biscuiţi, cozonac, iaurt, etc. Toate astea au glucide. Doctorul îţi prescrie la masă un tratament cu o cantitate degluci de 200, 250 sau 300 şi funcţie de această cantitate de glucide o anumită cantitate de insulină. Dacă tu mănânci ca porcu nesătulu’ Haplea, încă juma de cozonac (cel puţin 50 glucide), de ce drak te miri că-ţi iese glicemia mare? Stă doctoru’ şi se cruceşte şi nu ştie ce se întâmplă în organismul tău. Măcar spunei deschis, în faţă: am mai mîncat nişte glucide în plus. Să ştie şi el medicu’ de unde vine problema, să nu-şi închipui că el a greşi tratamentul, că nu a corelat bine glucidele cu insulina.
Un alt caz întâlnit. Un tip, imbecil total, definitiv şi categoric, după părerea mea, bolnav de mai mulţi ani de zile, nu ştia că orice tip de carne nu are ABSOLUT deloc glucide. Îl întreabă pe doctor:
- Un bolnav de diabet are voie să mănânce carne – nu vedea prostălău’ chioru’ că în fiecare zi, cel puţin la o masă se dădea carne.
- Un bolnav de diabet poate să mănânce câtă carne vrea el – răspunde medicul.
- Cum dom’ doctor? Şi carne grasă – ce treabă are grăsimea cu glucidele.
- Da! Orice fel de carne. Poate să mănânce şi un brontozaur întreg, nu este nici o problemă!
- Nu cred. Carnea grasă nu e bună!
Medicul l-a lăsat în apele aerele lui – gagiu’ era/este dus cu zmeul – şi departe ajunsese… cu zmeul lui cu tot.
Adică: îţi spune doctoru’ că ai voie să haleşti un brontozaur (tone de carne) , îţi spune de vreo 3-4 ori… şi tu îl contrazici, nu-l crezi. Măcar dacă, zmeiatul ăla, ar fi fost nou descoperit cu diabet, dar avea de câţiva ani şi nu s-a documentat deloc. E prea dură faza. Cum poate trata un medic un astfel de specimen uman, care nici măcar nu crede ce îi spune.
După internarea asta nu mai dau vina exclusiv pe sistemul medical că este prost şi nu vindecă oamenii. O parte din vină o au şi pacienţii noi toţi ceilalţi oameni. Trebuie să ştim câte ceva despre organismul nostru. Trebuie să colaborăm cu medicul pentru a ne vindeca. Trebuie să respectăm, într-o oarecare măsură, prescripţiile medicale date de medicul curant. Multe tebuie… inclusiv un site cu documentţie despre orgaismul uman, bine pus la punct, scris pe un limbaj accesibil omului de rând – nu pe un limbaj academic – şi bine structurat/modularizat.
Poate ăsta o fi destinul meu???
