Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

01.25.08

Gammer înrăit

Posted in Vorbe virusate at 1:16 am by rast

Am ajuns la concluzia că sunt un gammer înrăit. Toată ziua, 24 de ore/zi, 365  de zile/an joc jocul numit viaţă. E interesant! Te loveşti mereu, uneori prea des chiar, de fel de fel de situaţii noi, oportunităţi, accidente, relaţionări cu alţi gammeri. Condiţia de bază a jocului este să nu te opreşti! Poţi avea scurte perioade de relache, faci o pauză, tragi aer în piept, câştigi ceva energie şi mergi mai departe.

Sunt şi gammeri care renunţă! Trag pe dreapta. În dreapta este o clădire frumoasă, numită în limbaj tradiţional mioritic: biserică sau mănăstire. Aici gammeri aprind lumânări şi se roagă la diverse alte entităţi să-i ajute să iasă de pe dreapta şi să continuie jocul pe marginea lui. Da! Jocul are şi o margine, aşa cum sunt străzile cu trotuarele lor. Se poate juca şi pe trotuare/margine, dar jocul nu mai este aşa de palpitant, devine foarte monoton. Cam aceleaşi situaţiii, lipsă de provocări, ce mai: plictiseală. Dar unii, totuşi, preferă să joace pe aici. Le este mai comod. Cănd joci prin mijlocul terenului de joc, jocul este mult mai vioi, provocări la tot pasul, situaţii noi ce nu se aseamănă unele cu altele.

Am jucat câţiva ani, prin mijlocul terenului. Puţin obosit, am optat, în ultimii 3-4 ani un traseu mai de pe margine. Chiar dacă jocul, în această perioadă, a fost pentru mine mai lejer, fără provocări şi situaţii noi, nu am „lâncezit” de pomană. Am studiat din nou regulile jocului, documentaţia. Când am început jocul, eram prea tânăr pentru a putea studia singur documentaţia. M-am luat după alţi gammeri şi am adoptat regulile lor. Acum, după ce am citit singur, documentaţia originală, îmi dau seama că mulţi gammeri au interpretat greşit multe reguli descrise acolo. Prima carte a documentaţiei se numeşte Biblia. 

O anumită categorie de gammeri, numită preoţi, au scos, pe baza primei cărţi, nişte documente auxiliare, în care dau nişte interpretări mai personale asupra regulilor descrise în Biblie. Nu toate interpretările sunt corecte, unele au un grad de subiectivism prea mare. 

Oricât de multă documentaţie ai citi, de prea mare folos nu îţi este. Adevăratele reguli se învaţă jucând. Cu cât joci mai spre centru cu atât jocul este mai alert, mai plin de provocări şi situaţii noi. Pentru mulţi gammeri, devine prea repede obositor, şi se duc spre margine. 

În cazuri extreme, jocul are mai multe vieţi! Vieţile astea sunt greu de câştigat. Când începi jocul ţi se dă o viaţă. Dacă nu eşti atent pe ce traseu mergi, după 2-3 provăcări ţi se poate întâmla ceva şi pierzi viaţa. Programatorii jocului, sau chiar Project Managerul lui, au fost indulgenţi cu jucătorii. Unii, după ce-şi pierd viaţa, pot continua alte nivele, pe un traseu de margine. Nivele alea, de pe margine, sunt mult mai… plictisitoare, mai anoste. Unii preferă să joace pe acolo. Unii nici nu ştiu cum este să joci pe un traseu de prin mijloc, un traseu de ăla plin de provocări şi oportunităţi. Da! Este mai greu un astfel de traseu! Trebuie să stai aproape tot timpul cu atenţia încordată să nu te izbească din plin o situaţie din care să nu mai poţi ieşi. În anumite situaţii, poţi pierde viaţa. Aia ce ţi se dă la începutul jocului. Dacă alegi bine anumite trasee, câştigi din ce în ce mai multă energie şi la un moment dat ţi se mai dă o viaţă. Deja sunt la a treia viaţă. Pe a doua am pierdut-o recent, dar aveam suficientă energie să mi se mai dea o viaţa. Am obţinut-o! Dar mi-a scăzut energia! Urmează o periaoadă de acumulare de energie. Oricum, drumul a început să devină mai uşor, am acumukat şi experienţă din nivelele anterioare. Partea mai grea este că nu ştiu încă, pe ce nivel am ajuns, şi câte nivele mai am de parcurs. Prin documentaţii nu am găsit nimic despre existenţa unui nivel final. Am găsit nişte păreri ale unor gammeri, dar nimic concludent. 

Oricum, în această, a treia viată, sunt hotărît să parcurg cât mai multe nivele. Sunt curios ce a mai putut concepe creatorul jocului. Ce noi situaţii a mai pus în faţa noastră, a gammerilor înrăiţi. Dipă cum am mai spus unii abandonează după prima viaţă, nu mai au nici energie. 

1 Comment »

  1. d. Said:

    April 24, 2008 at 9:14 am

    corect spus mai sus !
    Eu zic doar asa :
    Gammeri care au pierdut jocul ce rost mai au sa-i incurce pe ceilalti jucatori activi? trebuie sa se retraga.
    Cand sunt stabilizati in spitalul numit Biserica, poate vor intra din nou in jocul activ .

    Eu ,par exampl’ , imi pierd timpul pe conQUIstadore .
    Imi place acest joc,si am invatat sa “atac” daca vreau sa castig puncte, desi la inceput nu faceam asta , adunam punctele fara atac, prin munca de ocnas .Eram atacata dar nu atacam.

    Dar cand am fost mereu “atacata” si am pierdut ca eu nu am procedat la fel , mi-am venit in fire si am ripostat firesc , am atacat, sa castige cel mai bun mi-am zis !.

    Acest joc, este pentru mine o lectie de viata si am constientizat asta :
    daca vreau sa nu fiu pasiva spectatoare la trecerea vietii pe langa mine, trebuie sa ies la atac, sa intru in lupta.
    Am fost crescuta si invatata de mica sa fiu respectuoasa, corecta, muncitoare, etc si etc. toate acestea nu dispar niciodata din “adn”-ul meu .
    Insa nu este nici un pacat sa te lupti pentru un lucru bun !

Leave a Comment