01.30.08
Antreprenor?
Uau!!!
Ceea ce simt (inteligenţă emoţională), efectiv mă uimeşte şi pe mine. Spre finalul post-ului anterior un gând pe ne-gândite se strecoară în mintea mea virusată:
- De ce te interesează/frăsui dacă va avea cumpărători sau nu? Ai putere de muncă, idei, timp, taste… ce-ţi mai trebuie? Scrie-o, mai pui ceva la CV-ul tău!
Da! La CV-ul meu de programator merge la fix o carte de filozofie şi una de poante. Mai la fix de atât nici că se putea.
Am început să culeg cartea. Am găsit deja 4 texte: 3 CV-uri şi textul cu gammer-ul.
În timp ce le asamblam într-un singur fisier am început să mă auto-ridic în ochii mei şi, implicit, în faţa monitorului (tot negru şi impasibil): nu toate lucrurile au succes. De ce mă aştept să am succes în tot ceea ce fac? În viaţă mai există şi rateuri. Am cunoscut destule, dar în proiectul meu cu cărţile mi-o fac cu mâna mea. Sper să nu pierd timpul de pomană. Oricum, chiar dacă nu voi avea vânzări semnificative, neuronii mei vor beneficia de un antrenament suplimentar, într-o activitate se pare, plăcută lor. În procesul de scriere a textelor, creator şi tehnoredactor fiind, primul care se râde de ele, voi fi eu.
Decât bancurile răsuflate, folosind cuvinte triviale de pe site-urile web, mai bine creaţia originală a minţii mele hiperglicemiate.
Oare, prin proiectele pe care le lansez pe Internet aş putea fi numit antreprenor? Am citit prin diverse blog-uri despre această nouă meserie. Unele aspecte le-am înţeles altele nu. Acu’, când atentez la job-ul part-time, de scriitor de cărţi, ar fi culmea să-l obţin pe cel de antreprenor!!!
Eu mă mulţumesc cu titlul de programator şi un job part-time în Java dar, nevoia mă împinge spre acte nesăbuite activităţi de scriitor, creator de pagini web (programul de regim alimentar presupune şi un site de prezentare), anteprenor.
