02.28.08

Supărarea mamii ei de viaţă

Posted in Viata at 12:01 am by rast

Iar m-am supărat! Supărarea a plecat de la statisticile oferite de trafic.ro. Nu intru în amănunt, să  povestesc evoluţia aiurea a statisticilor; am urmărit-o zilnic de vreo 3-4 săptămâni. Mă uitam chiar de mai multe ori pe zi. Ieri mi s-a pus capacu’!!!

Efectul supărării se poate vedea în partea de jos a paginii, unde am înserat o mică imagine provenită de la un alt site ce oferă statistici despre vizitatori şi paginile vizitate.

Voi fi curios, să fac o comparaţie între cele două statistici. Poate greşesc eu şi trafic.ro face o evaluare corectă a datelor culese prin scriptul lor.

Acest incident mi-a adus aminte de o problemă a vieţii cotidiene: greu se găseşte ceva corect, adevărat; totul este bazat pe interes. Cunosc multe persoane care dau vina pe România, că numai la noi în ţară se întâmplă astfel de lucruri. Ani de zile am urmărit discuţii la care au participat şi oameni din diasporă. Peste tot este la fel, diferenţa este că în alte ţări mojiciile nu sunt popularizate prin mijloace mass-media. La noi, în .ro, parcă avem o plăcere să ne scoatem în evidenţă defectele, proasta educaţie şi actele anti-sociale.

Sunt unele persoane care se bazează pe o speranţă utopică, indusă de un dogmatism religios sau popular, şi care cred că “va fi bine”. Este o speranţă deşartă, o amăgire, un surogat, o îmbătare cu apă rece.

Mă uit în jur - Internetul cu ale lui tehnologii de blog, chat, liste de discuţii, îmi oferă avantajul că pot să privesc pe o rază de un glob terestru - nu văd nimic care să evolueze spre bine.

Involuţia cea mai mare o cunoaşte latura cea mai importantă a vieţii: SĂNĂTATEA. Apar boli noi, simptomatologii care nu se pot încadra în nici o afecţiune tratabilă. Pe lângă aceste suferinţe ale omului vin şi “făcătorii de bani” cu ale lor conştiinţe lipsă şi îi amăgesc pe bieţii oameni. Un exemplu foarte apropiat mie sunt nişte iresponsabili care au declarat că au descoperit nuş’ ce medicament care vindecă diabetul.

A apărut unu’ prin vara lui 2006! Am avut nişte dispute familiare greu de imaginat. Rudele deja mă imprumutau cu bani să dau excrocului să mă vindece. Sorry! Nu pun botu’ la astfel de vrăjeli! Excrocului respectiv i s-a făcut reclamă şi prin anumite publicaţii tipărite de mare tiraj: vinovaţii de grad II.

A venit toamna, s-au copt strugurii şi s-a uitat de idiotul ăsta. Dar Terra, în plimbarea sa prin jurul Soarelui, iar a ajuns la anotimpul vara. Alt potlogar, alt medicament, alte dispute familiare.

Bun! Io’s vaccinat împotriva excrocilor de acest gen. Nu-mi fac probleme pentru mine. Dar câţi păcăliţi nu am dat banii, au înghiţit cu speranţă pilulele primite şi au rămas cu o dezamăgire profundă.

Pentru astfel de excrocherii ce te uşurează la portofel, îţi umflă sufletul cu speranţă şi, în final, te lasă cu buza umflată; am o replică pe care puţini “păcăliţi ai sorţii” vor să o asculte şi să o înţeleagă: “Atâtea medicamente miraculoase, lumea ar trebui să fie plină de oameni sănătoşi… dar se îmbolnăvesc din ce în ce mai mulţi”.

Permalink