Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

02.13.10

Supă de pui pentru suflet – vocea inimii

Posted in Viata at 2:10 am by rast

Am primit un citat din cartea “Supă de pui pentru suflet – partea 3″ de

Jack Canfield şi Mark V. Hansen. Nu am citit cartea, dar citatul primit mi-a dat de înţeles că este o mare diferenţă între ceea ce este considerată “vocea inimii” în această carte şi ceea ce denumesc eu prin această metaforă.

Să scriu mai întâi citatul:

“Cocorul de aur

Ca profesor de origami (arta japoneză a figurilor din hârtie) la La Farge Lifelong Lerning Institute în Milwaukee, Wisconsin, Art Beaudry a fost rugat să reprezinte instituţia unde lucra la o expoziţie ce avea loc în aer liber în Milwaukee.
El luase hotărârea să expună câteva sute de cocori din hârtie pentru cei care se vor opri la standul lui.
Cu o zi înainte de expoziţie, se întâmplă ceva extrem de ciudat – o voce îi spuse să ia şi o foiţă de staniol de culoarea aurului şi să confecţioneze un cocor de aur. Vocea era atât de insistentă încât Art se trezi căutând prin colecţia de hârtii pe care o avea acasă până când găsi o foiţă de staniol de culoarea aurului.
-    Oare de ce fac asta ?
Art nu făcuse niciodată figurine din staniol pentru că nu era la fel de uşor de mânuit şi de modelat cum era hârtia creponată. Dar vocea nu voia să cedeze. Art încercă să o ignore.
-    Dar de ce trebuie să fie neapărat staniol ? Este mult mai uşor de lucrat cu hârtia, bombăni el.
-     Fă ce-ţi spun !, continuă vocea. Iar mâine trebuie să dăruieşti figurina unei anumite persoane.
De acum, Art era deja destul de iritat.
-    Ce persoană ?
-    Vei şti tu singur la momentul potrivit, îi spuse vocea.
În seara aceea, Art modelă cu multă grijă staniolul auriu şi „încăpăţânat” până când acesta se transformă într-un cocor graţios şi delicat, ce părea gata să-şi ia zborul. El puse pasărea în cutie alături de cei peste 200 de cocori din hârtie, extraordinari de frumos coloraţi, pe care îi modelase în ultimile săptămâni.
A doua zi, la expoziţie, zeci de oameni se opriră la standul lui Art ca să pună întrebări deapre origami. El îi delectă şi cu câteva demonstraţii în timpul cărora împături hârtia, o desfăcu şi apoi o împături din nou de nenumărate ori. Insistă asupra detaliilor semnificative şi asupra cutelor ce necesitau multă artă şi pricepere.
La un moment dat, în faţa lui Art veni o femeie – persoana despre care îi vorbise vocea. Art nu o mai văzuse niciodată, iar ea nu-i adresă nici un cuvânt, limitându-se doar la a-l privi cu atenţie în timp ce modela o bucată de hârtie roz, transformând-o într-un cocor falnic cu aripi graţioase.
Art îşi ridică privirea spre ea şi – înainte de a-şi da seama ce face – începu să caute ceva prin cutia care conţinea figurinele de hârtie. Iat-o ! Pasărea atât de delicată din staniol auriu, pe care o modelase cu o seară înainte. O scoase cu grijă din cutie şi o aşeză în mâinile femeii.
- Nu ştiu de ce, dar o voce îmi spune că trebuie să vă dăruiesc acest cocor de aur. Cocorul este un vechi simbol al păcii, îi spuse Art cât se poate de simplu.
Femeia nu spuse nimic, ci luă cu grijă pasărea în mâini ca şi când ar fi fost vie. Când Art o privi, văzu că ochii îi erau plini de lacrimi.
În cele din urmă, femeia respiră adânc şi spuse :
- Soţul meu a murit acum 3 săptămâni. Este prima oară când ies afară din casă. Astăzi … şopti ea, ştergându-şi lacrimile cu o mână în timp ce cu cealaltă ţinea cocorul de aur.
Ea continuă cu voce şoptită :
-    Astăzi este aniversarea nunţii noastre de aur.
Apoi, străina îi spuse cu o voce blândă :
-    Vă mulţumesc pentru acest cadou extraordinar. Acum ştiu că soţul meu se odihneşte în
pace. Înţelegeţi ce vreau să spun ? Vocea pe care aţi auzit-o este vocea lui Dumnezeu, iar acest cocor minunat este un dar din partea Lui. Este cel mai frumos cadou pe care îl puteam primi cu ocazia aniversării a 50 de ani de căsnicie. Vă mulţumesc că v-aţi ascultat glasul inimii.
Şi Art a învăţat să asculte cu atenţie când o voce tainică îi spune să facă ceva ce el poate nu înţelege la momentul respectiv.”


“.. o voce îi spuse să ia şi o foiţă de staniol..”… vocea inimii, de care vorbesc eu, este o… metaforă, nu este o voce care-mi vorbeşte în româneşte, nici în altă limbă. Pământul acesta, dacă fost creat de o forţă supranaturală (Dumnezeu), nu se creeau şi atâtea limbi vorbite. Omul este un animal (mamifer). Cunoaşteţi alte animale care să discute pe limbaje diferite?

Câinele face ham-ham şi în România şi în SUA şi în Tibet.

Pisica face miau-miau şi în România şi în Canada şi în Congo.

Aţi văzut vreo cioară vorbind altfel, decât cra-cra?

Aşa şi “vocea inimii”, foloseşte un “limbaj” al gândului, înţeles de toate popoarele lumii. Vocea inimii nu vorbeşte nici engleza, nici franceza, nici spaniola, nici sanscrita, etc.

Voi face o afirmaţi pentru care mulţi mă vor declara nebun:

căsătoria nu vine de la Dumnezeu“… dacă Terra şi viaţa pe Terra a fost creată de o putere divină, nu ea a făcut căsătoria şi serbarea acesteia la 25 sau 50 de ani.

Căsătoria, până la bătrâneţe, a fost “descoperita” abia acum 3-4-5 mii de ani. Oamenii au trăit în ginte matriarhale, patriarhale… Şi atunci era Dumnezeu. Căsătoria nu este un semn de progres, este o modă.

Vocea inimii se face simţită în cazuri critice, atunci când suntem în anumite pericole sau trebuie să intervenim pentru a salva pe alţii. Vocea inimii nu intervine să dea cadouri de bună purtare.

Leave a Comment