06.06.08
Sfaturi, sfaturi
O ”boală” a societăţii, destul de pregnantă în zilele noastre, este tendinţa multora de a da sfaturi, uneori chiar nesolicitate. Te întâlneşti cu X, la inevitabila întrebare: “ce mai faci?”, te simţi oarecum jenat de un simplu “bine PUNCT” şi îi spui, în mare, ce preocupări mai ai. Apar inevitabilele sfaturi. Chiar dacă activităţile pe care i le expui sunt “acompaniate” de rezultate pozitive, pe care le şi expui, sfaturile tot nu vor lipsi. Oamenii parcă se simt datori să-şi expună părerea şi ideile personale.
O constatare simplă: “dacă la o mie de sfaturi ar fi şi un ajutor, lumea ar fi plină de fericiţi”, ne duce cu gândul la ideea că este muuult mai uşor să vorbeşti decât să faci ceva. Sfaturile rareori ajută la ceva. Sfaturile sunt bune atunci când sunt elaborate de cineva care cunoaşte bine problema, nu de cei care vor să arate că sunt bine-voitori şi vor să-şi dea cu părerea.
Şi… culmea sfătuitorilor: tocmai cei care dau sfaturi, la tot pasul, sunt cei care se plâng că nu ştiu ce decizie să ia, atunci când este vorba de propria lor persoană. Păi! dacă eşti aşa mare sfetnic, de ce nu te sfătuieşti pe tine însuţi?
Dacă vrei să abordezi un subiect de discuţie despre anumite idei, problematici de viaţă, dar le spui pe un ton ne-personal, filozofic; rar vei găsi oameni cu care să discuţi. Dar dacă o faci cu un ton personal, ca şi cum ai avea tu însuţi o problemă de rezolvat, se vor găsi mulţi să vină cu sfaturi.
rody Said:
June 7, 2008 at 1:26 am
Cel mai simplu e sa dai sfaturi…cel mai greu e sa-ti dai sfaturi…Intelept ar fi sa ne abtinem in a da sfaturi…sunt ca un bumerang…oricand se pot intoarce impotriva ta…
Henrich Said:
June 8, 2008 at 4:52 am
unele sfaturi pot fi utile dar nimic nu se compara cu propria ta experienta