10.07.08
Gândirea liniară
În anumite comunităţi de oameni a apărut sintagma de “gândire liniară”, în completare cu “gândirea circulară”. Un articol, aici.
Comparam cele două tipuri de gândire umană, cu viziunea care o are, asupra unui oraş cu străzile şi clădirile aferente, o furnică şi un vultur. Este o comparaţie destul de reuşită dar, ca orice comparaţie, nu explică adevăratele diferenţe şi implicaţii. Post-ul lui Dragoş, de aici, nu numai că-mi oferă prilejul de a detalia diferenţa dintre cele două tipuri de gândire, dar mă duce cu gândul la a încerca să determin adevăratele implicaţii ale unei astfel de gândiri liniare.
Sper să nu se supere Dragoş dacă voi copia din post-ul lui, ceea ce este relevant asupra gândirii liniare:
“Pentru a înţelege trebuie să înţelegi în primul rând contextul. Orice acţiune, orice lucru se întâmplă într-un context. Dacă reuşeşti să înţelegi şi să-ţi explici acest context, îţi va fi foarte uşor să înţelegi acţiunile celorlalţi.”
În majoritatea cazurilor, în dialogul cu alţi oameni, ni se întâmplă ca cel cu care stăm de vorbă “să se agaţe” de ultimele noastre cuvinte/propoziţii şi să schimbe subiectul discuţiei, părăsind astfel contextul întregii comunicări. Acest lucru mi se întâmpla şi mie. Simţeam deseori un imbold interior de a nu părăsi contextul discuţiei, până la epuizarea tuturor punctelor de vedere, din care se putea “privi/analiza” subiectul abordat.
Această practică: de “gândire liniară”, de părăsire/neînţelegere a contextului discuţiei, devenită normalitate a vieţii cotidiene, poate fi cauza principală a lipsei de comunicare, de care toată lumea (aproape) se plânge. Problema este prea globală pentru a putea fi analizată de un simplu programator web 
dar, orgoliul din mine ţipă şi mă pune să vorbesc/scriu mai multe, având un cuvânt ultim mai greu/mare.
Un exemplu de “gândire liniară” şi context-uală, poate fi luată situaţia actuală a economiei României, implicit cea globală. Nu numai programatorii îşi pot pune problema unei căderi a industriei de software, ci orice persoană cu orice meserie sau job. Nu! Nu sunt pesimist, vreau să fiu cât mai obiectiv “să-mi deschid ochii şi urechile” astfel încât să pot prevedea viitoarele… normalităţi.
Simţul interior, care de atâtea ori m-a ajutat, nu-mi dă nici o “reţetă de salvare”. Îmi comunică doar “să fiu geană” la evenimentele viitoare. Să gândesc problemele în context global, nu urmând şabloane şi teorii considerate legităţi de ştiinţele economice actuale.
