02.29.08
Gândire pozitivă
În urma unor post-uri pe care le scriu s-ar putea să credeţi că sunt dezamăgit (nu chiar disperat) de viaţa cotidiană. Nu! Aceste constatări nu-mi creează nici o stare nici de disparare, nici de dezamăgire… de nici un fel.
Aceste răutăţi cotidiene mă fac să-mi pun problema: “ce rost are viaţa!”. Nu numai viaţa mea, ci viaţa în general! Nu văd nimic adevărat, echilibrant, în tot sistemul de valori al societăţii de azi. Mare scofală că ai ultimul răcnet de maşină, mare scofală că ai termopane, mare scofală că ai uşă metalizată.
Făcând anti-reclamă avutului de maşină BEST, cineva a emis ideea că sunt sărac lipit (de pardoseala cu gresie a instituţiei în care lucrez), îmi doresc maşină… şi de frustrat ce sunt mă leg de fericiţii posesori ai unui vehicul cu patru roţi.
Nu-s chiar aşa de lipit! Chiar dacă cineva mi-ar oferi o maşină gratis nu aş accepta. Sunt un adept al mişcării, al mersului pe jos. Vin la servici cu autobuzul din cauză că nu sunt trotuare pe care să ajung pe jos.
Aş putea fi învinuit de gândire negativă. Nu! Nu gândesc: nici pozitiv, nici negativ. Doar constat ceea ce se petrece în jurul meu. Dacă gândesc negativ îmi creez stări negative. M-am antrenat ani de zile să-mi pot controla gândurile. Am reuşit!… şi nu-mi mai fac rău cu mâna mea, gândind negativ.
Dar nici pozitiv, că totul va fi bine, nu gândesc. Cine crede că simpla gândire pozitivă ar putea schima anumite stări de fapt se înşeală. Nu vă luaţi după cărţi, filme şi istorioare.
Am făcut nişte teste: am gândit pozitiv despre o anumită persoană… pierdere de timp. Dacă nu credeţi faceţi o probă.
anaAyana Said:
February 29, 2008 at 10:21 am
Este obositor să scrii una şi apoi să trebuiască mai mult să explici de ce, cum, de unde. În ultima vreme am tot scris despre relaţii, timp, obsesii şi lumea pune întrebări ca şi cum aş avea probleme la aceste capitole.