03.21.08
Fascinaţia de a fi OM
Offff! De data asta anaAyana mi-a sucit minţile cu un post de-al ei 
. Eu eram “băiat cuminte” şi scriam la partea II-a a tutorialului de extJS.
Spuneam că mi-am pierdut orice dorinţă. Când a survenit această stare, am făcut un inventar al fiinţei mele şi am constatat rafturile goale: “nema dorinţe”. Mi-am pus o întrebare: “de ce mama ciorilor mai trăiesc? Pentru ce să mai muncesc şi să lupt, în această lume plină de minciună şi răutate?” Nu mai aveam motivaţie de viaţă.
Mi-am adus de ideea exprimată de Gurdjieff: că omul habar nu are de ce capabilităţi este în stare. Compara adevăratul OM cu un avion iar pe omul zilelor noastre cu o tărăboanţă pricăjită.
Mi-am propus ca motivaţie de viaţă să încerc să dezvolt în mine acele capabilităţi de care este în stare OMul, aşa cum l-a creeat natura, nu aşa cum l-a învăţat societatea.
Fiind o motivaţie impusă raţional, de multe ori uit de ea. Totuşi am urmat anumite indicaţii interioare pentru a urma acest proces de dezvoltare personală naturală spre OMul natural. Un prim rezultat se vede în memoria şi capacitatea de a surprinde detalii pe care îl am deja.
De 1 an de zile, “m-am lenevit” rău de tot… merg pe jos 400-500 de metri zinic. Fac naveta la servici cu un autobuz. Nu pot merge pe jos, este în zona industrială, fără trotuare şi un pref de nu te vezi. Ar trebui să merg pe borduri sau iarbă/moloz.
Efectele lipsei de mişcare se simt. Eu le simt “din toţi porii fiinţei mele”. Va trebui să iau măsuri… asta dacă nu mă hotărăsc să plec de-aici.
anaAyana Said:
March 21, 2008 at 7:38 am
Radu, mişcarea are efecte benefice nu doar la nivel fizic, este demonstrat ştiinţific acest lucru. În afară de faptul că ne stimulează, dă putere de muncă, gândire optimistă, ne ţine bateriile ne-consumate.
Este firesc atunci când iniţiem un proiect să-l ducem până la capăt. Viaţa nefiind un proiect iniţiat de noi avem totuşi obligaţia de a-l duce până la capăt în acelaşi ritm de funcţionare (interioară) tocmai pentru că avem toate mijloacele necesare pentru a face asta.
Este uşor de zis dar mai greu de făcut dar aşa cum pe unii îi stimulează ambiţia altora, motivaţiile lor puternice (chiar şi atunci când se zbat pentru lucruri mărunte) cred că ar trebui să facem şi noi.
E drept, sunt momente când forţele parcă ne părăsesc, dispare interesul şi orice determinare iar acele momente eu le văd benfice dintr-un singur punct de vedere: uneori este bine să te opreşti din mers, să priveşti în jur, să admiri peisajul, să tragi aer în piept şi să vezi unde ai ajuns.
Nu avem încotro! Personal, prefer să lupt mereu decât să fiu laşă. Un amic de-al meu îmi spunea că am spirit revoluţionar
Cred că mi-a fost dintotdeauna mai uşor să-i motivez pe alţii şi apoi asta mi-a dat forţă să merg mai departe cu bateriile proaspăt încărcate.
rast Said:
March 21, 2008 at 7:06 pm
Miscarea oxigeneaza creierul cu efecte psihice multilaterale.
> Nu avem încotro! Personal, prefer să lupt
> mereu decât să fiu laşă
E o diferenta enorma intre a fi las si a trai in prezent. Cand ajungi in acea stare de ate simti “total implinit si nu-ti lipseste nimic”, se duc dracului toate ambitiile si dorintele materiale. Orice parere ai avea despre acest luru, pana nu ajungi in starea asta, nu stii ce e aia.