03.16.08

Eckhart Tolle – Dumnezeu

Posted in Viata at 5:29 pm by rast

Azi am început să citesc cartea “Puterea prezentului” scrisă de Eckhart Tolle. Am sărit direct la cuprinsul cărţii, la pagina 27. Am citit două foi şi am rămas aproape şocat de asemănarea dintre unele idei ale mele şi ceea ce scrie Tolle. O să sar din nou vreo 2 idei pentru a ajunge la ideea de Dumnezeu, despre care şi Tolle are o concepţie personală.

citat:

“- Când spuneţi Fiinţă vă referiţi la Dumnezeu? Dacă da, de ce nu spuneţi Dumnezeu?

- Cuvântul Dumnezeu şi-a pierdut sensul pe parcursul miilor de ani de folosire greşită. Îl folosesc uneori şi eu, dar destul de rar. Prin “folosire greşită” vreau să spun că oamenii care nu au reuşit niciodată să arunce măcar o privire fugară în lumea sacrului, în vastitatea infinită din spatele acestui cuvânt, îl folosesc cu multă convingere, ca şi cum ar şti despre ce anume vorbesc. Sau aduc argumente împotriva sa, ca şi cum ar şti ce este lucrul pe care îl neagă. Această folosire greşită dă naştere unor credinţe, unor afirmaţii absurde şi unor iluzii egoiste, ca de exemplu: “Dumnezeul meu sau al nostru este singurul adevărat, iar Dumnezeul tău este fals”, sau faimoasei afirmaţii a lui Nietzsche: “Dumnezeua murit”.

Cuvântul Dumnezeu a devenit un concept închis. În momentul când este rostit, apare o imagine mentală, poate că nu chiar aceea a unui bătrân cu barbă albă, totuşi o reprezentare mentală a unui lucru sau a unei persoane din afara noastră şi, desigur, aproape inevitabil, aceasta este o persoană sau un lucru de sex masculin.

Nici Dumnezeu, nici Fiinţă şi nici vreun alt cuvânt nu poate defini sau explica realitatea inefabilă din spatele cuvântului, astfel că singura întrebare importantă este aceea dacă cuvântul este un sprijin sau o piedică pentru capacitatea noastră de a trăi realitatea la care se referă. Trimite el dincolo de sine, la o realitate transcendentă, sau se contaminează cu usurinţă, devenind nimic altceva decât o idee din mintea dvs. în care credeţi, un ideal mental?”

Eckhart Tolle – puterea prezentului,

Editura Curtea Veche, 2004, pag 29-30

---

Fiinţă – Tolle defineşte folosind cuvântul Fiinţă, ceea ce eu definesc cu: Puterile Pozitive ale Universului. Să avem iertare pentru lipsa de modestie, eu am reuşit să arunc mai mult decât o privire fugară în lumea sacrului. “Am stat la taclale cu moartea”, după ce am venit înapoi, cuprins de o linişte interioară dătătoare de un echilibru personal foarte stabil, viaţa mea s-a schimbat, ghidându-mă nu după valorile morale şi sociale cu care am fost educat, ci print-un proces continuu de “a simţi” valorile etice şi acţiunile ce trebuie să le intreprind pentru a ajunge la un echilibru cât mai mare a intregii mele fiinţe cât şi la un nivel de percepere mai mare a realităţilor lumii înconjurătoare.”singura întrebare importantă este aceea dacă cuvântul este un sprijin sau o piedică pentru capacitatea noastră de a trăi realitatea la care se referă”… oricât de bizară şi de blasfemietoare vi s-ar părea afirmaţia: “a trăi realitatea la care se referă“, cuvântul Fiinţă sau oricare altul, este un adevăr. Ea/fiinţa se poate percepe cu… alte simţuri atrofiate în omul contemporan ce se bazează pe acele informaţii acumulate în memorie.

Permalink