05.08.08
Dubla atenţie
Circulă, pe Internet, idei despre acest concept de: “dublă atenţie”. Adică: “atenţia” ta, să fie îndreptată concomitent în două direcţii. Cineva, pe o listă de discuţii, definea cele două direcţii ca fiind: “către obiectul sau fenomenul vizat şi către noi înşine“. Remarc, în exprimarea de mai sus, o influenţă a limbajului şi filozofiei orientale. În limbaj occidental, curent, am putea spune: “către ceea ce faci şi către tine“, adică “către exterior şi către interior“.
În continuare spune că: “Veţi vedea că începeţi să primiţi informaţii deosebit de utile de la funcţiile voastre şi că începeţi uşor-uşor să înţelegeţi modul în care aceste funcţii lucrează”, iar mai apoi se dau sfaturi pentru a face unele exerciţii de “dublă atenţie”, recomandând chiar un site cu informaţii utile în acest sens. Deoarece site-ul funcţionează chiar şi în acest început friguros de mai 2008, îi dau adresa aici, pentru cine vrea să aprofundeze subiectul. Am “tehnicile” şi definiţiile mele, pentru coordonarea atenţiei.
E corect ceea ce se spune despre dubla atenţie, numai că eu aş multiplica acest concept la un fel de: atenţie distributivă. E prea puţin spus dublu. Nu sunt numai două direcţii. Eu aş defini atenţia interioară (una din cele 2 direcţii) ca fiind atenţia îndreptată spre organele de simţ. Avem 5 organe de simţ. Deodată a două direcţie se desparte în cinci direcţii.
Ceea ce nu se specifică în mesajul respectiv este că atenţia “va fi sustrasă” de la gândurile ce întreţin dialogul interior.
Ar fi foarte bine ca oamenii să deprindă un astfel de obicei de a se putea concentra concomitent pe acţiuni exterioare şi pe mesaje interioare. Aceste masaje interioare, “venite” pe calea simţurilor, nu reprezintă decât inteligenţa emoţională de care orice om dispune, dar care este mai activă la unii decât la alţii.
