03.21.08
Cunoaşterea fiinţei umane
Mă confrunt cu o “problemă” medicală! Mă face să cred că omenirea asta este pierdută total, definitiv şi categoric! Cu tot avansul tehnoloc şi cartea ce-o învăţăm prin şcoli tot nik nu ştim despre noi!
Fac o recapitulare:
Organismul uman este format din miliarde de celule, fiecare cu metabolismul ei. Celulele au nevoie de glucoză. Omul mănâncă glucide (molecule de glucoză legate între ele) care se transformă în tractul digestiv în glucoză, absorbabilă de pereţii intestinali în sânge şi transportată la ţesuturi şi celule.
Glucoza nu poate pătrunde singură în celule pentru a arde (este o reacţie cu oxigenul, adus de hemoglobina din sânge, în care rezultă: apă, bioxid de carbon şi energie), ci are nevoie de insulină, secretată de pancreas.
Persoanelor, care sunt diagnosticate cu diabet, li se îmbolnăveşte pancreasul şi nu mai poate secreta cantitatea de insulină necesară hrănirii celulelor.
Insulina fiind puţină, glucoza rămâne în sânge, ne-putând pătrunde în celule şi este eliminată prin urină. Apare senzaţia de foame: celulele ne-fiind nutrite, comandă creierului să li se dea “mâncare”, ele nu ştiu teoria cu insulina… că pancreasul e bolnav.
Din acest motiv, la bolnavii grav de diabet apare un paradox: mănâncă mult dar slăbesc… ceea ce mănâncă, practic, elimină prin urină.
Diabetul nu doare! La o primă vedere este o boală simplă. Beleaua este că ea dă complicaţii. Bolnavii de diabet care nu se tratează fac diverse complicaţii la ochi, inimă, rinichi, etc.
Este scris în manualele de medicină/fiziologie, nu glicemia mare dă complicaţii ci lipsa de nutriţie a celulelor. Celulele organismului nu sunt nutrite corespunzător, se îmbolnăvesc şi apar ceea ce se numesc complicaţii.
În 1999, la 16 ani de diabet, am fost internat la spital, la Bucureşti. După nişte teste o doamnă doctor îmi zice:
- Sunteţi o uimire pentru noi! După 16 ani de diabet nu aveţi complicaţii!
OK! Ce se poate înţelege de aici. În primul rând, ne-având complicaţii celulele organismului meu sunt bine hrănite şi “nu le este foame”. Logic! Dar şi reciproca este adevărată.
Anul ăsta: 2008, 25 de ani de diabet, iar am făcut toate analizele, de data asta în Iaşi… nexam complicaţii. Nu am mai găsit medici care să se mire. Toţi mă pun să fac insulină să nu fac complicaţii.
FOARTE CLAR!!! Complicaţiile apar din lipsa de nutrire a celulelor. Scrie în manualele de medicină. Cum se pot nutri celulele pe altă cale decât haleala pe care noi o mâncăm nu scrie. Sunt diverse ipoteze de “captare a unor energii cosmice”, dar astea apar prin cărţi scrise de autori cu alte pregătiri profesionale, nu medici.
gabi Said:
March 21, 2008 at 6:01 am
Radu,
cred ca medicii nu doresc decat sa te ajute sa-ti suplimentezi necesarul de insulina care priveaza organismul prin incapacitatea pancreasului de a face acest lucru.
Daca nu ti-ai lua doza in mod artificial, logic ar fi sa apara si complicatiile, fereasca Dumnezeu, fiindca insulina regleaza metabolismul glucidelor, lipidelor si proteinelor din organism (chiar si a mineralelor).
Adopta o atitudine stoica fata de revolutia medicinii si de ce nu, consulta si alti medici pentru a-ti consolida increderea in actiunea de administrare e medicatiei.
rast Said:
March 21, 2008 at 6:14 am
@gabi
. In 1999 aveam glicemii de 200-250 zilnic, nu facusem insulina de 3 sau 4 ani. In 1999 am luat medicamente vreo 3 sau 4 luni. Am peste 8 ani de glicemii peste 200. Normalul este intre: 110-70
Ai mare dreptate. Am facut eu o “greseala” si am uitat sa scriu pe blog
Aici a fost mirarea mare. Eu am, ceea ce se denumeste in diabet “diabet dezechilibrat”, dar… rau de tot, cu glicemii duble decat normalul.
Apropo o faza:… mai bine scriu un post separat. E o chestie f. f. f. importanta… despre hemoglobina glicazilata.
Evrika! Am lucrat azi la CV-ul meu, vreau sa-l mai verific putin.
rast Said:
March 21, 2008 at 6:17 am
@gabi
, putini mi-au spus ca insulina are rol reglator si asupra altor substante nutritive
Da’ dupa cate vad stii si tu niste chestii despre medicina
gabi Said:
March 21, 2008 at 6:39 am
Eu am studiat in scoala, de aceea am “ceva” notiuni. Din pacate sau din fericire pentru mine, nu am vrut sa ma fac medic fiindca era ceva ce nu rezona corect in fiinta mea din cauza unei atitudini native (poate) de compasiune excesiva. Si n-as fi putut face aceasta meserie decat in masura in care as fi riscat sa consum foarte mult dintr-o energie epuizabila.
Dar, ramane in continuare o zona explorata si usor explorabila, in plan teoretic.
In prezentul imediat m-am confrunt cu problemele de sanatate ale mamei si stiu ce intrebari sa pun unui medic pentru a afla ceea ce nu mi este clar si a putea actiona printr-un tratament benefic.
Inteleg foarte bine faptul ca munca medicului este complexa si ca se comit greseli prin omisiunea transmiterii tuturor informatiilor.
Insa,din cauza timpului acordat pacientului care este cu atat mai mic cu cat medicul este mai cautat, este necesar sa te autoinformezi si uletrior sa pui intrebari.
Daca ai dat peste medici rigizi (stiu ca exista asa ceva) e bine sa cauti altii. Este foarte important si pentru latura psihologica a problemei. Tu trebuie sa te simti in siguranta, fiindca ai o boala de metabolism care trebuie monitorizata corect.
Ma bucur ca esti entuziast in ce priveste cv-ul, ceea ce denota deschiderea ta la lucururi ce pot avea si o doza de neprevazut.
Insa, eu am o vorba: “vazand si facand” si cred ca din acest motiv n-am avut surprize neplacute de proportii fiindca n-am desfasurat in minte un plan irealizabil.
rast Said:
March 21, 2008 at 6:51 pm
> din cauza unei atitudini native (poate) de compasiune
Prin 1990 a aparut o carte “Doctorul”, in care un tip, ateu fiind, a ajuns prin ani de practica medicala sa creada in Dumnezeu, tocmai prin “sufletul” care il punea in tratarea pacientilo.
> munca medicului este complexa si ca se comit greseli
Marea greseala care o fac medicii este ca trateaza toti bolnavii la fel. O veche vorbo orientala spune: nu tratam boala ci bolnavul. Fiecare om este o individualitate unica in felul lui. Are diferite particularitati.
> Tu trebuie sa te simti in siguranta
Anii care au trecut si observarea anumito aspecte + cele citite + ajutarul celor simtite, imi dau o anumita siguranta… destul de mare.
> deschiderea ta la lucururi ce pot avea si o doza
> de neprevazut
Nu numai ca sunt deschis, dar imi plac. Am scris chiar in CV, la rubrica alte aptitudini: adaptabilitate la conditii noi.
Ruxxandra Said:
October 19, 2008 at 4:45 pm
Mie mi-e groaza de aceste complicatii. Am diabet de aproape 9 luni si am tinut regiul doar primele doua luni. Prima luna dupa ce am iesit din spital pur si simplu nu am fost informata corect de catre doctor si nu stiam exact ce trebuie sa fac. Imi daduse o doza exacta de insulina, dar daca aveam glicemia mai mare nu stiam ce sa fac. In fine, dupa ceva timp ai mei m-au dus la Cluj la un cabinet particular unde am invatat tot ce aveam de invatat de diabet. Mai traziu am reusit sa-mi mentin frumos glicemiile, dar am inceput sa am fel de fel de ganduri negre.. un fel de crize. Am fost la psihologi, am luat antidepresive, dar nimic. In fiecare zi mancam o dulciuri si aveam glicemii peste 400. Am avut si 600.. asta fara sa stie parintii bineinteles. Ei stiau ca totul era in regula.
As vrea sa ma opresc. Sunt zile bune si zile rele.
Ma bucur fffff mult sa aud ca nu ai complicatii. Asta imi spune ca da, se poate. E o speranta pt mine