08.20.09
Comunicarea în situaţii de criză
Chiar dacă este luna concediilor (poate nu şi a concedierilor 
) apar diferite articole care reflectă realitatea zilelor noastre. Iată aici un articol despre o statistică. Nu numai titlul articolului reflectă anumite tendinţe ale vieţii cotidiene ci şi diferitele “subcapitole”:
“Angajatul român: mai bine prost plătit, decât concediat“… dacă un angajat are, pentru serviciul său, opţiunea de a fi dat afară sau să lucreze pentru bani mai puţini – conştientul său se va confrunta cu problema banilor, va trebui să-şi re-clădească sistemul propriu de valori umane. Va renunţa probabil la anumite obiceiuri costisitoare, lista de priorităţi se va schimba… Citisem undeva că anul acesta, deci în plină criză, au crescut vânzările de tutun, cosmetice, alcool. Pun pariu că se poate trăi fără nici unul dintre aceste “bunuri de larg consum” !
Fiecare om este pus în situaţia să re-evalueze importanţa celor trei categorii de produse… şi nu numai. Toate categoriile de produse trebuie re-gândite… un alt exemplu: în ultimii 2-3 ani a fost “o furie” de spargeri de duşumele de linoleum sau parchet şi înlocuirea lor cu gresie. Oare nu era ceva mai bun de făcut cu banii aştia. Eu, de exemplu aş fi făcut altceva : aş fi călătorit, să văd lumea. Multe persoane vor spune: eu am văzut suficient… Eu întreb: ai văzut pagodele chineze, canioanele americane, cascadele canadiene, munţii brazilieni, flora ecuatorială etc. , ai simţit frigul siberian, ai văzut iglurile de gheaţă al celor din Groenlanda?
“Stresul angajaţilor, calea cea mai scurtă către faliment”
Am o experienţă care atestă această idee. Nu mai am frică de moarte (adică mă doare-n pix dacă eu rămân fără loc de muncă şi fac pe mine de foame , dacă vine încălzirea globală, fac şi eu ca Eckhart Tolle: dorm prin parcuri şi mănânc…). Acest lucru m-a făcut să privesc cu detaşare (din mai multe puncte de vedere) stresul unui astfel de angajat: e nasol!
“Comunicarea, cea mai bună metodă de motivare a angajaţilor”
Şi aici este un mare adevăr… această nevoie de comunicare, generată de acestă criză, ne va aduce “cu picioarele pe pământ”, ne va schimba direcţia de mers a societăţii, spre natural. Mama natura l-a creeat pe om cu o nevoie de comunicare. Gurdjieff spunea că ştiinţele medicale ale sec XX au o părere greşită incompletă despre alimentaţie, crede că mâncarea este doar ceea ce băgăm pe gură, cu lingura sau furculiţa. Din alimentaţia omului mai fac parte: apa, aerul şi impresiile.
Aş putea să dau j-de-mii de exemple de îmbolnăviri sau vindecări miraculoase cu apă şi aer, dar nu dau (curioşii să îl folosească pe Google ). La ideea de impresii, bag toate cele 5 simţuri umane: văz, auz, miros, gust, pipăit.
Aţi auzit de coloterapie – vindecare prin culori – dar de meloterapie, dar de aromoterapie…? Comunicarea este nu doar o altă formă de meloterapie, de percepere a unor energii prin calea sonoră, auditivă, ci şi o formă de a percepe/primi noi informaţii: haleală bună pentru creier. ATENŢIOMATO!!! Boala Alzheimer, produce mari probleme de creier. Pun pariu (dau şi o bere la cine mă contrazice ) este un fel de atrofiere a creierului. Aşa cum muşchii mâinilor se atrofiază dacă nu îi folosim (o mână ruptă şi pusă 4 săptămâni în ghips) aşa şi funcţiile creierului se atrofiază dacă nu sunt folosite. Marea majoritate a mass-media nu are conţinut informaţional. Ştiri despre Băsescu, că are aceiaşi pantofi ca ieri, NU ARE conţinut informaţional, nu pune în mişcare neuronii (piticii de pe creier).
Apropo şi de ideea lui Gurdjieff: e diferenţă între a vorbi şi a spune.
