06.06.08
Bărbaţi şi femei
Ca o continuare a post-ului “bărbaţii şi porcii” o să încerc să expun părerea mea despre o relaţie bărbat-femeie sau, mai exact, despre momentul “prăbuşirii”, acelei relaţii.
De exemplu, cazul recent la care mă refeream, colegul de 23 de ani. Nu poţi da vina pe ea. Din povestirile lui, el cade precum Hopa-Mitică, totdeauna în picioare. Dacă ai asculta povestirile ei, ea ar avea dreptate să “rupă” relaţia. Din experienţa mea personală, adevărul este pe undeva pe la mijloc.
Am trecut şi eu prin “prăbuşiri” de relaţii. Mă întrebau cunoscuţii: “cine a fost de vină?”. Răspundeam: “fifty-fifty”. Dacă vrei să fii subiectiv şi să impresionezi, chiar fără să spui minciuni, omiţi să expui şi argumentele celuilalt. Am încercat să mă pun şi în pielea celuilalt, să judec relaţia din punctul lui de vedere… avea dreptate.
Io-s “slăbuţ” la capitolul dorinţe şi ambiţii personale de multă vreme, de prin 1992. Fosta soţie (căsătoria a fost prin 1996) mi-a reproşat deseori că nu am o părere… “convingătoare”. Mă întreba deseori: “ce fac mâine de mâncare: X, Y sau Z”. Eu răspundeam: “Ce vrei tu!”…. dacă-mi era indiferent…. M-am pus în locul ei… îi dau dreptate, e stânjenitoare atitutinea mea, de a nu da un răspus precis. Să mă fi bătut cu paru’ şi tot nu aveam o preferinţă. Ar fi trebuit să mint! şi să spun: “T”
. Cine e vinovat la faza asta?
Eu dau vina pe frigider
, dacă era gol, scos din priză şi doar pe balcon o ladă cu cartofi, chestia era simplă: “vrei nu vrei mâncăm cartofi”. Dacă nici ulei nu era, chestia devenea penibil de simplă… cartofii prăjiţi erau eliminaţi
rămânând doar o opţiune: cartofi fierţi.
E greu să ai o părere obiectivă, fiind în afara relaţiei, doar din povestiri. Chiar cânt relaţia te priveşte pe tine, personal, şi tot eşti subiectiv. De multe ori singura motivaţie a despărţirii este un simplist “nu mai merge!”, fără cauze concrete.
Să luăm un exemplu: două roţi dinţate dintr-un angrenaj. Ele funcţionează bine împreună, au aceleaşi caracteristici…. dar, să presupunem, că una se uzează mai repede şi nu mai angrenează cu cealaltă. Este o greşeală să le menţii împreună. Se chinuie una pe cealaltă. Nu e mai logic să le desparţi şi să găseşti fiecăreia o roată potrivită?
rody Said:
June 7, 2008 at 1:23 am
Ba da,Rast asa ar fi corect…dar ce te faci cu cei din jurul tau…de cei care depind de tine….aici ma refer in special la copii…de cele mai multe ori accepti sa mergi mai departe ,cu angrenajul scartaind din toate incheieturile…complicata problema,mai ales in societatea noastra…