02.08.10
Aryana Havah – agresivitatea pe pământ
Citat din cartea “De La Zamolxe spre noua era”:
“D: Vreau doar să îţi amintesc de agresivitate. Este cea mai pregnantă trăsătură şi cel mai greu de anihilat.
A: De ce?
D: Prin agresivitate ne ascundem anumite lipsuri, incapacităţi, neînţelegeri.”
Am întâlnit mulţi oameni, cu temperamente foarte diferite: unii calmi, alţii oarecum nervoşi/iritaţi, alţii foarte violenţi în tot ceea ce spuneau sau făceau. Nu ştiam de ce au comportamente aşa de violente. O întrebare aparent nevinovată, fără implicaţii personale, ceva tehnic, ce aparţinea de meseria lor… îi “punea pe jar”, dădeau un răspuns iritat, pe un tot categoric, care nu admitea alte comentarii. Pur şi simplu, îţi închideaugura, nu mai aveai “chef” să continuii discuţia.
Mi-am pus deseori problema, de ce au astfel de reacţie, de ce o simplă întrebare sau iscuţii îi făcea să aibă un ton iritant. Cu timpul ajunsesem la concluzia că aceşti oameni nu stăpînec domeniul abordat, dar din dorinţa de a părea că-l stăpânesc şi că ar cunoaşte câte ceva desăre răspunsul la întrebare, vorbeau pe un ton categoric, încecând să te lase fără replică.
Am observat acest comportament agresiv la multe persoane, ceea ce m-a determinat să trag concluzia asupra tuturor persoanelor cu astfel de manifestări. Dacă o întrebare sau o remarcă îi face să-şi schimbe tonul vocii, devenind agresiv sau iritat, asta semnalizează atingerea unui subiect deranjant, asupra căruia persoana respectivă nu stăpâneşte controlul sau nu ştie prea multe, dar vrea să-şi dea cu părerea.
