03.21.08
Osho - întuneric şi lumină
Fiinţa umană bâjbâie în întuneric. Ea este asemenea unei case în care nu mai străluceşte nici cea mai mica flacără, asemenea unei case pierdute în ceaţă. Ceva s-a stins în interiorul ei. Cu toate acestea, focul se poate aprinde din nou din cenuşă. Ca o corabie aflată în derivă, omul şi-a uitat destinaţia, nu mai ştie ce să facă. Totuşi, cunoaşterea - acum moartă - poate fi reînviată din nou
în sufletul său. Nu trebuie să ne lăsăm copleşiţi de disperare. Cu
cât noaptea este mai profundă, cu atât zorii sunt mai aproape. Lumea
va cunoaşte o renaştere spirituală, un nou tip de fiinţă umană se va
naşte, iar noi suntem martorii durerii acestei veniri la viaţă. Căci această cunoaştere spirituală nu se va produce decât prin intermediul nostru. Nimeni nu se poate limita la un rol de gura-cască, deoarece trebuie să ne naştem din noi înşine; renaşterea trebuie să aiba loc în fiecare din noi. Soarele inimii nu se va ridica decât dacă ne umplem de lumină, această responsabilitate ne
revine.
Noi suntem cu toţii elementele edificiului de mâine, noi suntem razele astrului care se va manifesta. Fiecare bărbat, fiecare femeie este un creator, o creatoare. Însă a vorbi despre viitor înseamnă a greşi. Prezentul este cel pe care trebuie să-l reanimam şi propria noastra fiinţă este cea pe care trebuie să o creăm. Cum să făurim o umanitate dacă noi nu ieşim mai întâi din starea noastră incertă? Individul este baza societaţii, şi prin intermediul lui are
loc orice evoluţie şi orice revoluţie.
Acesta este un citat mai metaforic al lui Osho, foloseşte cuvintele întuneric şi lumină, fără a le da un înţeles foarte explicit. Eu înţeleg aceste cuvinte din prisma experienţei mele şi a gândurilor mele asupra viitorului. Deseori gândindu-mă la degradarea progresivă a mediului (ecologie curată, fără tente dogmatice de religie şi sfârşit apocaliptic al anului 2012) şi problemele de sănătate, fizică şi mentală, pronunţate care apar, simţul interior îmi spune anumite lucruri destul de incredibile, dar mă face curios să văd dacă se întâmplă aşa ceva.”focul se poate aprinde din nou din cenuşă”… părerea personală este co focul reprezintă întoarcerea societăţii la un sistem de valori natural, respectând mediul înconjurător, şi vegetaţia care-l populează.
“omul şi-a uitat destinaţia, nu mai ştie ce să facă”… prin educaţie învaţă fel de fel de scopuri şi îeluri în viaţă, fiecare “educator” îi spune ceea ce crede el de cuviinţă. Mulţi tineri sunt derutaţi. Profesorul de mate’ îi spune că matematica este “the best”, dacă se uită pe site-urile de job-uri vede că trebuie să ştie cât mai multe limbi străine, mama lui, poate, vrea să se facă medic. Lui poate îi place să devină avocat… Şi uite aşa se bat toate cap în cap, şi duc la depresii.
“Totuşi, cunoaşterea - acum moartă - poate fi reînviată din nou
în sufletul său”… dorinţa de cunoaştere (motivaţia intrinsecă) poate fi reînviată în sufletul omului. Cunoaşterea din zilele noastre… e nasoală treaba. Am avut în ultima perioadă “bătălii serioase” cu logica umană şi cunoaşterea… în domeniul medical. Poate scriu un post separat.
“renaşterea trebuie să aiba loc în fiecare din noi”… nu sunt pesimist de felul meu. Îmi place să mă bazez pe date concrete, “mă plimb” pe Internetul ăsta, lung şi lat, cât 2 zile de post… numai de renaştere nu le arde oamenilor. Excepţiile întăresc regula.
pe bune… « Mesterulmanole’s Weblog Said:
September 12, 2008 at 10:49 am
[...] zilnic, cu toate că articolele lui, (ce-i drept, nu şi cele de programare) m-au atras, erau captivante, bine scrise, unele motivaţionale, altele pline de tristeţe, în afară de mine şi încă un [...]