04.10.08
Oamenii bătrâni
În popor există o vorbă:
“Dacă nu ai un bătrân la casa omului, să-l cumperi!”
Ioiiii! Am ajuns să trăiesc această vorbă, pe pielea mea, dar din postura “omului bătrân”.
Azi, de dimineaţă, a fost o discuţie cu şefu’ şi cei doi colegi ai mei…. să o iau de la capăt:
După ce m-am angajat, am preluat cele 2 programe şi le-am “descifrat” logica şi funcţionalitatea. Am găsit prin cod, multe linii inutile, unele redundate. Am spus de m-a durut gura că trebuie optimizat codul. Eu vorbeam, eu auzeam.
Am început să lucrez de capul meu la o variantă optimizată. Eu am lucrat, eu am beneficiat 
. Colegii mei instalau tot versiunea veche la noii clienţi. Am făcut un dosar cu documentaţie scrisă unde justificat afirmaţiile mele de optimizare, crezând că cele scrise sunt mai de înţeles. Eu am scris, eu am citit!
După mai multe încercări TOTAL ne-reuşite am început să cred că sunt un alt don Quijote, care se luptă cu morile de vânt! M-am oprit din luptă. Mi-am îndreptat resursele şi energia spre alte tărâmuri, ceva gen freelancer!
Acum, când dau în clape şi scriu acest post, şefu’ + cei 2 colegi, dezbat în biroul alăturat cum să optimizeze codul de pe automat, să câştige noi resurse. Băi! Frăţeilor! Dacă luaţi dosaru’ ăla la care eu am lucrat acum vreo 5 luni, găsiţi soluţiile.
Ca nesimţitu’, nici nu mai particip la discuţii! Iar vorbesc că prostu’ la garduri.
Când eram eu tânăr era o melodie ţigănească:
“Dacă nu vă place
Nu am ce vă face
Îmi iau şatra şi-am plecat”
GO! Planet! Mă duc şi cânt la altă masă! Pardon: programez la altă firmă!
Un lucru interesant, pe care, atunci când mi-am dat seama de el, m-a apucat râsul: e a doua oară în viaţă când îmi caut de lucru caut să-mi schimb job-ul. Prima dată a fost prin 2000. Am fost pe la vreo 4 sau 5 interviuri. Până la urmă am găsit!
Acum nu am dat decât 2 interviuri Mai aştept! Oricum, în paralel am început şi o campanie de a deveni freelancer
