10.25.06
Pasiunea
Majoritatea cărţilor şi cursurilor despre strategiile NLP şi dezvoltare personală prezintă tehnici de respiraţie şi posturi corporale menite să creeze în conştiinţa umană stări pasionale şi de entuziasm.
Este greu să poţi pune la voinţă pasiune în ceea ce faci. Asta ar însemna să-ţi poţi controla la voinţă stările psihice. Dar dacă vă observaţi foarte atent, emoţiile şi trăirile personale, în momentele în care depuneţi anumite activităţi, veţi sesiza că unele acţiuni generează “de la sine” pasiune sau alte stări mobilizatoare: entuziasm, bucurie, plăcere, etc…
De ce unele activităţi provoacă în subconştient emoţii şi stări confortabile, pe când altele, chiar dacă ne forţăm raţional şi ne auto-motivăm că ele ne sunt folositoare, provoacă emoţii şi stări dis-confortante? Nu cumva stările mobilizatoare însoţesc unele din acţiunile noastre ca semn din subconştient că acele activităţi sunt benefice şi folositoare fiinţei noastre? Ştim noi cu adevărat ce este bun/bine pentru noi? Ştim noi cu adevărat ce este folositor fiinţei noastre?
