Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

03.30.07

Motivaţia intrinsecă

Posted in Succesul at 12:44 pm by rast

Am primit recent, pe lista de discuţii: TIC-Lobby, un mesaj care vreau să-l citez în blog, fiind o fină şi profundă observaţie asupra vieţii secolului XXI… Dar mai întâi citatul:


 

“… copiii se nasc cu o curiozitate uimitoare de a descoperi lumea din jur; dovada e cantitatea (şi calitatea) lucrurilor pe care le învaţă în primii ani de viaţă (de la mersul pe jos, la ănsuşirea unei limbi, etc…). Nu am ştiinţă de nici un prunc care să se fi născut cu predispoziţie către furt.

În prima zi de şcoală majoritatea copiilor încă mai au o mare parte din curiozitatea înnăscută, şi nu cred să aibă nici un furt la activ.

Pe când îşi primesc diploma de absolvire e o raritate dacă mai dai peste câte unul care să fie curios să mai înveţe ceva. Şi încă poate şi mai puţini care să nu fi furat până atunci (măcar un copiat la lecţia de latină, şi tot tre’ să fie ceva).

Ce se întâmplă între cele două momente se numeşte şcoală!”


“copiii se nasc cu o curiozitate uimitoare”… Aici mi se pare cheia motivaţiei intrinseci, promovată de psihologia modernă. Dacă vreţi o altfel de exprimare: motivaţia intrinsecă este efectul curiozităţii native.Am rămas cu o deprindere veche, de a despica firul în patru şi de a merge “din efect în cauză”. Nu numai în medicină, dar în orice domeniu al vieţii, dacă vrem să avem efecte asupra evenimente din viaţă, trebuie căutată sursa ce produce acele evenimente sau, altfel spus, cauza producerii evenimentelor.  

Dacă vrem să ne revină motivaţia inrinsecă, trebuie să acţionăm asupra curiozităţii. Se pare că această curiozitate nativă este diminuată, şi chiar eliminată, odată cu înaintarea în vârstă şi/sau asimilarea, pe cale educaţională, a sistemului de valori al societăţii moderne.

În această ordine de idei, se pare că nu curiozitatea este “cauza rădăcină”. Şi ea, la rândul ei, este un efect al altei cauze… hai să o numim “primordiale”. dar care ar fi această cauză primordială? Cauză care determină, în primă instanţă, curiozitatea nativă, şi în faza II-a, motivaţia intrinsecă.

Acest subiect, al unei motivaţii de viaţă, fie ea şi intrinsecă  :) , este foarte familiar mie, nu numai din teorie, ci şi din practică. Şi să fiu sincer… mi-a dispărut această motivaţie de vreo 2-3 ani. La început s-a diminuat, iar mai apoi a dispărut complet!

Din acest motiv am început să “despic firul în patru” despre ideea motivaţiei de viaţă. Din acest punct de vedere, aş putea compara ceea ce mi s-a întâmplat mie, cu ideea din cartea Martin Eden, al lui Jack London. Copil/adolescent fiind am început să văd lumea. Am început cu un oarecare optimism şi încredere în ceea ce eu numeam “oameni maturi”. Odată ce am înaintat în vârstă şi am cunoscut oameni… mari (ca să nu zic bătrâni :( ), am fost foarte dezamăgit! Aceşti oameni sunt foarte haotici, dezorganizaţi – ca să folosesc nişte cuvinte academice.

De fapt, acesta este sistemul de valori al începutului mileniului III! Bazat pe satisfacerea unor plăceri primare. A unor plăceri bazate pe simţuri, pe cele 5 simţuri care fac legătura cu lumea exterioară. “Lumea interioară”/sentimentele/simţămintul este neglijată. Psihologia modernă a sesizat deficienţele sociale, dar încearcă “să le cârpescă” cu diverse medicamente… nu pune accent pe conştiinţă. Doar dă conştientului omului nişte surogate…

Leave a Comment