10.29.06
Limpezimea valorilor
Acel ceva, din fiinţa umană, pe care unii l-au denumit “voce interioară” (denumire adoptată de mine, făcând chiar şi un site cu acest nume), , nu se manifestă ca o voce, prin intermediul undelor sonore, perceptibilă de urechile noastre. Are alte forme de manifestare: emoţii, sentimente, stări psihice, gânduri, impulsuri, etc…
Din cele observate, în ani de zile, am tras concluzia că această “forţă” interioară (să nu-i mai zic voce) are un scop bine definit, în virtutea căruia ne transmite imboldurile corespunzătoare. Scopul ei este echilibrul fiinţei noastre. Este, dacă am putea spune aşa, “forţa echilibrului”.
Această forţă nu se manifestă doar la oameni. Animalele şi tot ce este viu, o posedă ca un for interior, ca un ghid spre echilibru (bine-înţeles, atunci când în fiinţa respectivă apare un dezechilibru). Îmi povestea cineva, ataşat foarte mult de un câine lup pe care îl crescuse de mic şi pe care îl observa foarte atent, că atunci când îl durea burta, câinele se ducea în grădină şi mânca anumite ierburi pe care le algea cu grijă din iarba deasă. Când avea dureri de cap, fiind oarecum agitat, culegea alte plante din iarbă. Câinele nu urmase nici un curs de fitoterapie, avea un simţ interior care îl facea să aibă un astfel de comportament în cazurile în care nu se simţea bine adică, cu alte cuvinte, apărea un dezechilibru interior.
Dezechilibrele care pot apărea în fiinţa umană pot fi de scurtă durată, momentane; dar şi de o durată mai mare, uneori fiind necesari chiar şi ani întregi pentru echilibrare. Ţinând cont şi de ideea integralităţii, din teoria sistemelor deschise, o persoană va simţi, nu doar imboldurile care să o echilibreze pe ea insăşi, ci şi pe acelea care să echilibreze comunitatea din care ea face parte (familie, vecini, amici, etc…). De câte ori nu aţi avut senzaţia sau sentimentul că sunteţi în plus într-o anumită conjunctură?
Limpezimea valorilor, definirea cu exactitate a scopului sau scopurilor urmărite, este o condiţie necesară pentru indeplinirea lor. Acţionând haotic, vrând ba una, ba alta, se risipesc forţele şi energia. Dar nu numai clarificarea scopurilor şi dorinţelor, ci şi prioritizarea lor. Ce este mai important de câştigat de la viaţă? Ce lucru deja dobândit poate conferi fiinţei umane o “temelie”, o “trambulină” spre înfăptuirea şi/sau realizarea altor obiective.
Obiectivele exterioare, de a ajunge o persoană recunoscută, stimată, lăudată şi poate chiar invidiată, pot fi trecute pe un plan secundar până în momentul în care se obţine un echilibru interior (o dezvoltare personală) care să constituie o temelie pentru personalitatea umană. Câte VIP-uri (actori, poeţi, etc…) nu au devenit mari consumatoare de droguri, alcool, etc… O persoană cu un echilibru interior cât de cât stabil mai poate simţi nevoia (indiferent de factorii externi care încearcă să o perturbe) de a consuma droguri?
