10.23.06
Comunicarea cu tine însuţi - IV
Oare nu ar fi mai bună o viaţă zilnică, chiar dacă nu presupune un job foarte bine plătit, dar fără încordări psihice şi care să beneficieze de un timp liber, în care relaxarea să se facă aproape complet, lăsând uneori o portiţă pentru a executa şi activităţi cu caracter evolutiv al fiinţei?
Monotonia activităţii de profesor care an de an predă aceleaşi lucruri, cu o remuneraţie departe de valoarea socială a muncii depuse, poate satisface o personalitate acaparată de ideea de a transmite celor din jur cunoştinţele asimilate. Deseori o astfel de activitate poate genera în fiinţa lăntrică mulţumiri interioare care nu pot fi compensate de plăceri, mai mult sau mai puţin trecătoare, generate de o bogăţie financiară.
Activitatea de cercetător (în orice domeniu) poate oferi, pe lângă diversitatea ideilor şi ipotezelor de lucru profesionale, care să satisfacă un necesar informaţional al fiinţei umane, acele mulţumiri şi stări extatice interioare de conştiinţă care îl pot duce pe omul dedicat activităţii la ne-observarea, aproape de inconştienţă uneori, că nu a mâncat nimic de două zile sau că s-au rupt trei nasturi de la cămaşă sau că pantofii deja s-au spart în talpă şi aproape merge descult.
Departe de a aduce elogiul unei lipse de atenţie pentru valorile materiale, oare ce îi face pe astfel de oameni să meargă înainte pe drumul ales? Oare mulţumirile şi diversitatea (lipsa monotoniei, a rutinei) activităţii intelectuale sunt aşa de mari încât persoana să neglijeze sistemul de valori materiale îmbrăţişat de majoritatea celor din jur?
Oare astfel de oameni au probleme psihice? Se confruntă cu singurătatea? Sau amploarea gândurilor le umple “golurile interioare” pe care orice anturaj (şi de orice categorie ar fi el) nu reuşesc să-l suplinească.
