07.28.08
Stil de viaţă
A trăit în fel de fel de moduri, având fel de fel de concepţii şi aşteptări de la viaţă. Dar mai ales la aşteptări, ţeluri, dorinţe, motivaţii se gândeşte în ultima perioadă. Îşi aduce aminte deseori de cuvântul “deziluzii”. Vede, din ce în ce mai des, persoane deziluzionate de diferite evenimente ale vieţii. Încearcă să ocolească procesul. Pentru a nu avea deziluzii, nu trebuie să-ţi faci, iniţial, iluzii.
Dar nu numai atât, cel mai important lucru, este ideea de siguranţă a vieţii viitoare. Este un lucru unanim apreciat, în civilizaţia modernă, de a opta pentru un grad de siguranţă al zilei de mâine. Puţini sunt cei care abandonează siguranţa unei vieţi chiar fără mari perspective, pentru a se înhăma la jugul unei vieţi aproape aventuroase, doar cu o încredere aproape iluzorie, în forţe pozitive ale universului, care încă nu şi-au dovedit existentă prezenţa.
Simte că asta este soluţia optimă a zilelor ce vor urma. Zile de mari transformări ale vieţii, pe toate nivelele sale! A avut o perioadă în care a încercat să-şi facă nişte “porţi de ieşire”! Nu a reuşit! O mână nevăzută, parcă, îi tăia orice încercare. Nu a abandonat lupta. Va continua să încerce să-şi facă un viitor de care să fie sigur, dar nu va mai lupta cu îndârjire, va considera lupta ca o “stare de fapt”, ca o stare normală de lucruri de la care nu trebuie să ai mari aşteptări.
Această nouă abordare a vieţii cotidiene, nu este negativistă. Are o latură cu părţi pozitive, de care chiar şi psihologia modernă aminteşte: este foarte “deschis la nou”, foarte atent la evenimentele cotidiene, la oportunităţile ce pot să apară. Dacă şi-ar face din start anumite aşteptări/speranţe ar putea rata cele mai bune oportunităţi, pe criteriul că nu corespund cu aşteptările emise. E mai bine fără aşteptări, unele oportunităţi pot fi chiar generatoare de stări de fapt neimaginabile într-un moment dat. Viitorul poate fi acaparat de situaţii cu totul noi.
Nu! Nu este o întoarcere la un stil de viaţă copilăresc. Copiii au o viaţă fără aşteptări, fără a-şi pune problema unei siguranţe a viitorului, dar ei o fac inconştient, nu au termeni de comparaţie. Viaţa unui om matur care optează pentru a astfel de transformare nu se poate compara, el are întotdeauna termeni de comparaţie cu viaţa trecută. Nu se pune problema unei ştergeri de memorie. Memoria rămâne şi funcţionează chiar mai bine. Nu mai sunt emise în conştient, fel de fel de aşteptări şi speranţe iluzorii.
E un stil de viaţă extrem! Cine nu-şi doreşte o viaţă cu siguranţa zilei de mâine? Nici o fiinţă raţională, poate doar animalele! Da! Animalele cam aşa trăiesc. A-ţi văzut vreo specie de animale care să-şi cultive un minim de necesar de hrană? Nu! Animalele trăiesc brambura, mănâncă ceea ce găsesc. Un dogmatic creştin ar putea face apel la cuvintele lui Iisus care zicea că păsările cerului nu muncesc pentru haleală, că natura le hrăneşte. Nu! Nu este mistic creştin. Adoptă această soluţie după ceea ce simte! Simte, mai mult ca oricând, să stea cu ochi-n patru pentru a prinde “din zbor”, începutul tuturor transformărilor şi pentru a se adapta lor; pentru a găsi oportunităţi.
Şi parcă viaţa “îl ajută”, îi oferă teste. A primit nişte veşti deloc îmbucurătoare despre a situaţie viitoare. Se anuntă transformări, lumea se îngrijorează, pierde siguranţa unei vieţi cotidiene, ăşi face planuri, caută portiţe de ieşire. El e pe dos, încearcă să vadă ce oportunităţi îi pot aduce noile transformări care se anunţă. Or fi numai zvonuri… dacă nu faci foc nu iese fum!
