08.11.08

Lumea de azi

Posted in SF at 3:53 am by rast

S-a născut, a crescut şi a trăit o bună bucată de vreme, ca om normal. Cu un mental normal, cu o putere de concentrare şi percepere a amănuntelor normale. Ani de zile, trăind în colective de oameni ai muncii, nu a dat dovadă nici de capacităţi mentale extraordinare, nici de probleme de concentrare sau percepţie. A început un regim de viaţă mai deosebit, mai… ciudat. L-a început, şi încă îl continuă, pentru a atinge nişte scopuri de dezvoltare personală.

Au început să apară anumite “probleme”. I se ascut anumite simţuri, începe să-şi organizeze altfel ceea ce percepe. Viaţa personală era de mult organizată. Viaţa de zi cu zi, activând într-un domeniu tehnic, având colegi cu studii tehnice care ar trebui să dea dovadă tot de o “abilitate” de a înţelege anumite procese sau tehnologii, îi cauzează mari probleme.

Iniţial, punea abilitatea lui de a sesiza anumite amănunte şi a înţelege anumite procese, pe experienţa lui mai mare. A încercat să explice colegilor ceea ce înţelesese el, să explice şogica unor procese pe care deja le stăpânea. Colegii dădeau doveda că nu percep ceea ce el spunea. A spus o dată, de două ori, de trei ori, de… s-a lăsat păgubaş. Nu mai explică, decât dacă este întrebat. Dar nu-l întreabă des. Dar chiar dacă este întrebat, explicaţiile lui nu sunt băgate în seamă.

Nu îl deranjează faptul că nu este luat în considerare. S-a obişnuit să trăiască fără să-l aprecieze alţii. Problema este că nu mai găseşte un limbaj comun de comunicare. Are o minte foarte clară, abia una, două persoane au puterea de a “ţine firul discuţiei”. Începe o discuţie pe o temă oarecare cu cineva, vorbeşte el, vorbeşte X, etc. Tema nu s-a încheiat, dar X deviază… îi atrage atenţie, X revine… e cu mintea vraişte… totuşi revine… dar se pierde iar. Îi atrage din nou atenţia… X revine… iar se pierde. Discuţia se termină din variate motive. X se bucură că a vorbit! El se supără: au vorbit dar au vorbit degeaba, nu au făcut nici un progres, nu au ajuns la nici o concluzie. Au vorbit, uneori mult, dar nu au comunicat. Vorba veche: “vorbim împreună, ne înţelegem separat”, care era, cu câţiva ani în urmă, un caz oarecum izolat, întâlnit în unele discuţii - a început să se permanentizeze. Acum rar găseşti discuţii “normale”, majoritatea sunt fără înţelegere… vorbe aruncate-n vânt.

Va trebui să lupte cu el însuşi din nou! Să se adapteze noii situaţii de “a vorbi cu pereţii”. Şi-a pus întrebarea dacă nu cumva are el o problemă şi nu se poate înţelege cu lumea. A urmărit discuţiile dintre alţii… tot aşa: “vorbesc împreună şi se înţeleg separat”! Singura alternativă: să se obişnuiască aşa! Aaa, ar mai fi una: să părăsească această viaţă! Simte că ar trebui să mai stea! Ăşi pune întrebarea: de ce?

Permalink