08.12.08

Dependenţă de blog

Posted in SF at 12:35 am by rast

Fiind un tip receptiv la nou şi cu o tendinţă, insuflată de ceea ce simte, de a se familiariza cu cele mai noi tehnici şi tehnologii servicii ce le oferă Internet-ul a început, la un moment dat, să studieze despre RSS. A citit una alta şi şi-a pus în cap să facă un agregator de RSS-uri. Muncind la agregatorul pe care-l gândea a început să includă şi blog-uri. Astfel a început o nouă activitate, de a citi blog-uri. Nu după multă vreme a simţit să-şi facă şi el blog. A deschis un blog, iniţial cu o tematică foarte strict direcţionată. A început să scrie despre acea temă. Mergea greu, tema fusese aleasă pe criterii raţionale, un subiect ce-l simţise aproape cu 2-3 ani în urmă. Credea că mai este de actualitate!

Se chinuia degeaba, greu reuşea să scrie câte ceva. Credea că este vorba de o oboseală mentală… poate bătrâneţea! Simţea să scrie despre cu totul altceva. Şi atunci, ca şi alte dăţi, “a împachetat” ideile raţionale toate la un loc şi le-a dat la coş! A despăturit ideile ce le simţea, indiferent dacă îi conveneau raţional sau nu. În atâţia ani de viaţă ghidată de simţul interior începuse să aibă încredere în cele simţite. A schimbat tematica blog-ului şi ideile au început să curgă.

Deseori simte să scrie lucruri cu care nu prea este de acord din punct de vedere raţional! Unele subiecte, teoretic, nu s-ar încadra în tematica aleasă şi nici ca subiecte de dezbătut în mod public. Dar dacă aşa simte. “Legenda personală” al Alchimistului lui Paolo Coelho, a trăit-o personal, printr-o luptă cu lumea şi împrejurările defavorabile, cu mulţi ani în urmă! Poate blog-ul este o altă “legendă personală”? Oricum, o va duce până la capăt, atâta vreme cât şi mediul în care trăieşte îi este favorabil.

A fost o perioadă în care a vrut “s-o lase mai moale”, să se ocupe de alte lucruri mai… contemporane, mai apreciate de sistemul de valori al lumii de azi. Vroia să intre oarecum în rând cu lumea. Cele din jurul lui, parcă s-au revoltat. Orice ar vrea să facă, din toate direcţiile parcă, primeşte palme din nevăzut. Parcă paşii îi sunt direcţionaţi spre activitatea de a scrie pe blog. Simte că este o etapă, un drum… nu este un scop. Îl interesează unde va duce acest drum. E greu să determine punctul terminus dar, cu certitudine, este “o deschidere”.

Câte odată îşi pune problema dacă nu-l va părăsi inspiraţia. Simţul interior râde: n-ai tu zile, câte idei ţi-aş putea da eu!

Mulţi au început să declare că sunt dependenţi de blog-ul pe care scriu. El nu este dependent! Blog-ul nu este o pasiune, un hobby! Este un imbold interior! Face parte, se pare, din drumul lui. Raţional, pe el îl interesează sfârşitul drumului. Simţul interior îi spune: mai ai de mers, te apropii de final, dar mai ai!

Permalink