11.19.07

A visa

Posted in SF at 5:11 am by rast

A găsit pe undeva pe net, visurile unui om. După ce şi le-a expus, omul respectiv, îndemna şi pe alţii să-şi spună visurile. Motiv pentru care şi-a pus şi el problema visului, problema dorinţei ce-o mai are.

Este problema visului, dorinţei de viaţă, din punctul de vedere al unui om care şi-a pierdut frica de moarte. Paradoxal, a ajuns ca în cărţi, să vadă moartea ca o izbăvire.

Nu poate fi vis, nu poate fi dorinţă, dar nu îl mai interesează viaţa. E un lucru greu de înţeles, cu cine a mai vorbit, credea că vrea să se sinucidă, că vrea să moară. Nu este adevărat, nu-şi doreşte moartea, îi este indiferentă viaţa.

Pentru oamenii normali, cu frică de moarte, lucrurile/stările sunt oarecum mai simple. Sunt practic două stări:

• vrei să trăieşti - ai dorinţe, visuri, ţeluri, pe care vrei să le vezi împlinite
• te-ai săturat de viaţă şi te gândeşti să termini chinul - şi începi să te gândeşti la metodă: funia, licoarea, pistolul sau saltul de la etajul 10 .

Mai este o stare intermediară, între dorinţa de a trăi şi dorinţa de a muri. Starea de indiferenţă. Este, poate, un paradox: nici nu vrei să trăieşti, nici nu vrei să mori.

Gândindu-se la astfel de probleme, la dorinţa de viaţă sau moarte, şi-a amintit de obiceiul, astăzi considerat barbar, pe care îl aveau vechii daci de dinaintea erei noastre, de a se arunca în suliţi, spre a fi primiţi în ierarhiile divine. Oare acei oameni, vechii daci, erau tot fără frică de moarte? Nu cumva această “frică de moarte” este un sentiment, o stare, care este educată de valorile societăţii dintr-un timp dat şi pe o arie geografică specifică? Vechii kamikaze beneficiau, în prealabil, de o instruire psihică, pentru a nu le fi frică de moarte.

Bun! Dar ce mai visează? Ce-şi mai doreşte? Vă puteţi imagina un om care nu-şi mai doreşte nimic, care nu mai doreşte nimic de la viaţă?

Nu! Nu este “o legumă” care mai respiră. Se întâlnesc astfel de cazuri. Oameni “loviţi” psihic, de fel de fel de probleme, devin ca nişte legume, ca nişte fosile vii. Dar în aceşti oameni dorinţa nu a murit, ea stă ascunsă undeva în subconştient.

Oameni la care dorinţa este moartă! Aici e problema! Ei trăiesc, se bucură de viaţă, se bucură de simţuri…

Permalink