07.29.08
Ambalaj şi conţinut
Se există cineva, în zona .ro, specialist în ale îmbrăcămintei umane. Scrie articole, zice că ar fi de dezvoltare personală, destul de interesante. Într-un fel poate, chiar: realiste. Articolele surprin o tendinţă actuală, de a da importanţă aspectului exterior, pornind de la componente fizice, cu care ne-a înzestrat natura (inclusiv codul genetic) sau ne-au pricopsit medicii plasticieni, după fel de fel de operaţii estetice, pe diferite componente lăsate de natură, în organismul nostru fizic. Sfaturi de operaţie estetică am primit şi eu: zic ăia să-mi scurtez olfactivu’, că intră în contradicţie cu mărimea celorlalte organe moştenite şi îndelung întreţinute de mine prin haleală zilnică şi grijă necontenită de a nu mă lovi de obiectele din jur.
Refuzul meu a fost total. Atâta timp cât lungimea olfactivului, îşi vede de lungul nasului 
, şi nu depăşeşte o lungime care să împiedice buna recepţionare a stimulilor externi ai altor simţuri (cel mai predispus fiind simţul vizual), las natura să-şi spună cuvântul… să-şi facă de cap cu organele mele de simţ.
Acel strămoşesc “nu haina face pe om!” este aproape uitat în contemporaneitate. Nu te îmbraci la modă, cu tricouri sau flanele cu etichetă de firmă recunoscută… ţi se dă flit şi eşti catalogat ca fiind o persoană care nu merită atenţia. Multe persoane agreează discuţiile şi prieteniile cu oameni înţoliţi la patru ace. Ele apreciază ambalajul şi trăiesc cu speranţa (cine ar fi emis ideea) că şi conţinutul este aşişderea de agreabil. Şi apoi îi apucă disperarea/depresia, când descoperă că sub faţada finisată şi în pasteluri ample colorată, se ascunde un caracter de doi lei.
Pe afară-i vopsit gardu’, înăuntru leopardu’! De ce se plâng oamenii!!! Ambalaj au căutat, ambalaj au găsit, cu ambalajul vor rămâne (dacă vor… dacă nu, îl pot schimba). Nu vreau să fac reclamă celor ne-proporţionaţi de mama natură sau celor neglijenţi cu aspectul exterior, vreau să atrag atenţia celor ce îşi fac iluzii că interiorul este similar exteriorului. Un exemplu standar ar fi exclamaţia unei persoane care, atunci când a auzit că X este bătută de soţul ei, a spus!
- Cum s-o bată, că-i aşa de frumos!
BEST! Ce oamenii frumoşi au şi psihic non-agresiv? Iar agresivitatea, bătaia ruptă din rai, este apanajul oamenilor consideraţi urâţi? Astea-s vorbe din popor, rămase probabil moştenire de familie, din concepte şi discuţii alandala. Medicina, sau alte ştiinţe despre om şi psihicul uman, nu au emis astfel de idei, nici măcar statistici comparate!
De ce oamenii care “s-au fript” odată sau de două ori, nu se învaţă minte? Tot după ambalaje se uită! Dar nu numai atât, îşi promovează ideea şi la cunoscuţi sau progenituri.
Acesta ar fi un aspect care ar fi bine de rezolvat în schimbările de mentalităţi care se anunţă! Nu prea sunt semne de aducere “cu capul pe umeri“. Oamenii, în continuare, văd doar ambalajul! Nu au puterea de penetrare a superficialităţii! Le scapă esenţa!
Oamenii nu mai sunt apreciaţi pentru “ceea ce sunt“, sunt apreciaţi după textilele, fardurile sau parfumurile ce le aruncă pe ei dis de dimineaţă. Oamenii nu mai sunt apreciaţi pentru ceea ce ştiu! Dacă nu-s înţoliţi la patru ace şi cu frizura grizonată, nici măcar nu sunt ascultaţi… sunt catalogaţi “out of range” şi trataţi la capitolul etcetera!
Dacă un înţolit, grizonat, proaspăt tuns şi cu etichete pe hăinuţe, are un comportament de maidanez, dând vaşnice dovezi că din cei 7 ani de-acasă îi lipsesc vreo 6… i se iartă multe, i se trec cu vederea tot felul de mujicii comportamentale şi nerespectare a celor din jur.
Culmea este că cei mai înţoliţi sunt şi cei mai goi de conţinut. Este un lucru explicabil! Ei sunt oarecum conştienţi de incapacitatea lor şi încearcă să suplinească conţinutul.
Oamenii cu o oarecare valoare interioară şi care încearcă să-şi crească în mod continuu această valoare nu mai au tump pentru ambalaj!
