11.13.09
Solilocvia extremă
Una dintre “problemele” mele, pe care nu le pot controla 
! Chiar dacă mă apasă rău de tot.
În jurul meu (2 din 4 colegi de birou) oftează gu glas tare. 3 din cei 4 colegi vorbesc cu programale de pe computer dar, 2 dintre ei… oftează!
Psihologia modernă recunoaşte ca boală psihică: solilocvia – procesul de a vorbi singuri, al unor oameni.
Acest proces, de a vorbi singuri, fără a te adresa cuiva; este atribuit unei stări psihice de stres foarte mare. Dar oamenii care oftează, în locuri publice (birou de servici… 8 ore pe zi) nu cumva au un stres foarte mare?
Ar fi o solilocvia extremă… un stres mare, mare!
Iar urechile mele se confruntă cu oftaturi permanente. Nu m-ar deranja prea tare… dar oftează “cu glas tare”… nu mă pot concentra… când prind 5-6 minute de linişte (fără oftaturi sau vorbe)… am o viteză de bătaie la tastatură… de mă dor degetele ! Dacă nu m-aş concentra (dacă nu aş avea nimic de făcut… dacă aş “freca menta” pe web), nu m-ar deranja vorbele şi oftaturile. Uneori… când prind 5 minute de linişte mă concentrez… lucrez şi PAC! un OFFFF!! prelung şi cu voce tare. Efectiv mă sperii… în liniştea aşternută, concentrat asupra unor lucruri… şi PAC!!! zgomotu’… produs de una bucată gură umană + corzile vocale aferente.
Într-un fel, îi şi compătimesc pe cei 2 colegi… au probleme mari… oftează “din suflet”… ei au probleme cu sufletul, eu cu urechile!
Mi-am pus problema să îmi pun nişte căşti… să nu mai aud zgomote ambiante. Purtarea de căşti (urechi acoperite) duce la scăderea auzului în stare normală (ne-acoperite).
Trebuie leacuri pentru sufletele lor…
