01.21.10

Pilot automat

Posted in Sănătate at 11:35 pm by rast

Apropo de cele ce mi s-au întâmplat la început de an… 31 grade, etc.

Zilele de spitalizare sunt destul de… “fără stres”, cu mult timp liber. M-am gândit mult la ceea ce mi s-a întâmplat… secerat brusc de o stare foarte grea. M-am întrebat de ce?… ce s-a întâmplat?… sunt chiar aşa bolnav?

Vocea interioară îmi spune ceva incredibil: s-a distrus pilotul automat!

Orice om are un “pilot automat”! Oricui i s-a întâmplat… să meargă pe undeva şi să nici nu-şi dea seama când a ajuns. Nu a conştientizat drumul parcurs. A ajuns la destinaţie, parcă condus de cineva.

Da! Creierul umn dispune de un “pilot automat”! Omul este foarte concentrat la dialogul interior iar informaţiile primite din exterior, prin intermediul organelor de simţ, nu mai sunt “procesate” conştient, ci de un “pilot automat“.

Încă de prin 2004 vocea interioară “m-a prevenit” că pilotul automat trebuie distrus. Se pare că viaţa naturală, aşa cum ne-a creat mama natura… sau Dumnezeu, nu are pilot automat.

Distrugerea pilotului automat este etapa următoare a puterii prezentului, de care vorbeşte şi Eckhart Tolle! Dezvoltând foarte, foarte mult puterea prezentului, adică să fii clipă de clipă conştient de ceea ce faci (conştientizând orice gest, vorbă sau pas pe stradă/trotuar, fără a mai apela la pilotul automat), vine şi momentul în care pilotul automat se distruge… organismul nu mai are nevoie de el!!!

Am şi o oarecare confirmare medicală. Înainte de externare mi s-a făcut o tomografie cerebrală… s-a scanat creierul şi s-au făcut un fel de radiografii. rezultatul spune că am pe creier nişte formaţiuni calcifiate – oare nu or fi formaţiunile ce controlează pilotul automat?

Viaţa fără pilot automat este foarte interesantă, devii conştient de toate frumuseţile, dar şi de toate nebuniile vieţii cotidiene/sociale. Nu pot spune că este un avantaj. Conştientizezi viaţi artificială în care suntem obligaţi să trăim, fiind învăţaţi să o considerăm normală… iar anumite abateri de la regulile articiale ale societăţii actuale, să le considerăm anormalităţi, demne de condamnări şi violenţe.

3 Comments »

  1. vasile Said:

    January 23, 2010 at 5:32 am

    Acest post mi-a adus aminte de urmatorul fragment de carte:
    “Pornesc de la faptul ca in cursul a doua episoade dramatice ale existentei mele am fost subiectul unui comportament deviat, un fel de transfer intr-un alt tip de constiinta, de o calitate inferioara: aveam un oarecare grad de prezenta, dar reactiile mele erau de tip automat: repetam la nesfarsit aceleasi sintagme, cu o totala lipsa de comunicare. Revenirea se producea dupa circa 12 ore, brusc, si era totala si definitiva, fara sechele.
    Reflectand indelung la aceste episoade as indrazni sa avansez niste ipoteze: aceasta minunanta masinarie, creierul, in momentele de supratensiune, pentru a evita accidentele majore vasculare, scoate din functiune scoarta (ca intr-o retea electrica, pentru a evita scurtcircuitarea si arderea instalatiei) si introduce in functie o linie suplimentara, de rezerva, asemanatoare unui pilot automat.
    Si atunci ma intreb: daca prin forta si evidenta evenimentelor traite realizez ca creierul poseda culoare suplimentare, alte linii decat cea strict corticala, de ce n-ar avea linii pentru trairi de exceptie (momente de inspiratie, limbaj oniric, eul profund) si de ce n-ar avea si o linie care functioneaza o data in viata, cea a miracolului, intr-o alta dimensiune.”
    Deci viata fara pilot automat poate implica si riscuri. In locul tau, eu nu as mai pune prea mult la suflet ceea ce le este dat ochilor si urechilor sa perceapa!! La urma urmei am intrat de ceva vreme in kali yuga si toata starea de fapt se justifica!

  2. rast Said:

    January 23, 2010 at 8:40 pm

    Da! Viata fara pilot automat implica riscuri! Si inca unale foarte mari.
    Hmmm! Nu eu vreau sa raman fara pilot automat. A;a simt… imi spune vocea interioara. Intotdeauna, cand am ascultat de ceea ce simt, lucrurile au iesit bine… cand am neglijat ceea ce simteam, lucrurile s-au terminat prost. Mi-am spus de multe ori, ca voi urma tot ceea ce simt.
    Este o vorba: “tot raul spre bine” – cine a spus asa ceva? La ce se referea?
    Sunt, in intelepciunea populara romaneasca, vorbe/idei extraordinare… din pacate si-au pierdut adevaratele interpretari… trecem prea usor pe langa ele!

  3. rody Said:

    January 24, 2010 at 1:37 am

    Eu pe pilot automat conduc…si nu glumesc :) doar ca eu numeam asta automatism…De multe ori ma trezesc in masina proprie cu gandurile in alta parte total neatenta la drum…sau asta e senzatia…mirandu-ma ca nu am parasit drumul sau nu-s in sant :)

Leave a Comment