Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

09.02.10

Realitatea nu este ceea ce pare

Posted in Povestiri cu tâlc at 8:12 pm by rast

În timp ce se afla în faţa copiilor din clasa a 5-a, Doamna  Thompson, în prima zi de şcoală, le-a spus un neadevăr. Ca  majoritatea profesorilor, le-a spus elevilor săi că îi iubeşte  pe toţi la fel de mult.

Totuşi, acest lucru nu era posibil, deoarece în primul rând, cufundat în banca sa, era baieţelul numit Teddy Stallard.

Doamna Thompson îl urmărise pe Teddy în anul precedent şi observase că acesta nu se  juca cu ceilalţi copii, hainele sale erau neîngrijite şi era murdar mai tot timpul.

Şi  Teddy putea fi nesuferit. Se ajunsese până acolo încât Doamnei Thompson îi făcea plăcere să scrie pe lucrarile acestuia, cu un creion gros şi roşu, un X mare şi îngroşat şi să îi dea nota 4.

La şcoala la care preda doamna Thompson, trebuia să revizuiască toate caracterizările elevilor, iar pe Teddy îl lăsase intenţionat la urmă. Totuşi, când a deschis dosarul acestuia, a rămas surprinsă să vadă că profesoara din primul an scrisese “Teddy e un copil isteţ, îşi face temele cu grijă, este manierat şi este o plăcere să fii în prajma lui”.

Profesoara din clasa a 2-a scrisese “Teddy este un elev excelent, apreciat de colegii săi, dar este tulburat de faptul că mama sa suferă de o boala incurabilă, iar viaţa de acasă trebuie să fie foarte grea”

Profesoara din clasa a 3-a scrisese “Moartea mamei sale îl afectase foarte mult. Se străduieăte foarte mult, dar pe tatăl său nu îl prea interesează, iar climatul de acasă îl va afecta în curând, dacă nu se va schimba ceva”.

Profesoara dintr-a 4-a a scris “Teddy este retras şi nu mai este interesat de şcoală. Nu are mulţi prieteni şi uneori adoarme în timpul orei”.

De-acum, doamna Thompson înţelesese problema şi i-afost ruşine de ce făcuse. S-a simţit şi mai prost când elevii ei i-au adus cadouri de Crăciun, legate cu panglici frumoase şi împachetate în hârtie stralucitoare. Mai puţin Teddy.

Cadoul acestuia era împachetat cu hârtie obişnuita de culoare maro. Doamnei Thompson i-a fost greu să îl deschidă în faţa celorlalţi. Unii dintre elevi au început să râdă când a descoperit o brăţara careia îi lipseau unele pietre şi o sticluţă de parfum pe trei sferturi goală.. Ea i-a certat când a observat că braţara era drăguţă şi parfumul mirosea frumos. Teddy Stallard a rămas după ore în acea zi doar pentru a-i spune “Doamna Thompson, astăzi miroşi exact ca şi mama”.

Dupa ce copiii au plecat, a plâns timp de aproape o oră. În acea zi, a încetat să mai predea citirea, scrierea şi aritmetica şi a început să îi înveţe pe elevi.

Doamna Thompson i-a acordat o atenţie deosebită lui Teddy. Pe măsură ce lucra cu el, mintea sa a început să îşi revină. Cu cât îl încuraja mai des, cu atât acesta reacţiona mai bine. Până la sfârşitul anului, Teddy ajunsese cel mai isteî elev din casa, şi, în ciuda promisiunii că îi va iubi pe toîi la fel, Teddy a devenit alintatul său.

Un an mai târziu, a găsit o scrisoare de la Teddy în care îi spunea ca e cea mai bună profesoară pe care o avusese vreodată.

Au mai trecut încă şase ani până a mai primit un semn de la Teddy. Apoi el i-a scris că terminase liceul al treilea în clasă, şi că ea rămăsese cea mai bună profesoară pe care o avuse.

Patru ani mai târziu, a mai primit o scrisoare care spunea că va termina în curând şi facultatea cu cele mai bune rezultate. Încăo dată o asigura pe doamna Thompson că fusese cea mai bună profesoară.

Apoi au mai trecut încă patru ani şi a mai venit o scrisoare, cu acelaşi mesaj, dar numele expeditorului era schimbat: Dr. Theodore Stallard.

Apoi o nouă scrisoare în care o anunţa că se va căsători.

Îi spunea că tatăl său a murit cu câţiva ani în urmă şi o întreba dacă ar vrea să participe la nuntă şi să stea în locul în care stă de obicei mama mirelui.

Bineinţeles că a acceptat. Şi a purtat brăţara căreia îi lipseau unele pietre şi a folosit acelaşi parfum pe care îl primise demult de la Teddy.

S-au îmbrăţişat, iar Teddy i-a şoptit la ureche “Multumesc pentru că ai crezut în mine. Multumesc pentru că m-ai făcut să mă simt important şi mi-ai arătat că pot însemna ceva.”

Doamna Thompson i-a şoptit cu lacrimi în ochi “Teddy, ai înţeles greşit. Tu eşti cel care m-a învăţat că pot schimba ceva. Nu am ştiut cum să predau elevilor până te-am întâlnit pe tine.”

MORALA:

Nu poţi niciodată să ştii cum poţi influenţa viaţa altora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci. Ţine seama de acest lucru în aventura ta prin viaţă şi încearcă să schimbi ceva în viaţa celorlalţi (şi ar fi ideal dacă ar fi în bine).

Şi nu uita!:
Nimeni nu are dreptul să privească o altă persoană de sus, decât în momentul în care se apleacă şi îi întinde o mână pentru a-l ajuta să se ridice!

5 Comments »

  1. mihaela Said:

    September 3, 2010 at 10:34 am

    Dragă rast, am citit şi am lăcrimat…

  2. rast Said:

    September 5, 2010 at 6:54 am

    Eu am fost profesor (1 an) si am intalnit un elev de genul aceste. Nu am putut sa-l ajut…

  3. vasile Said:

    September 7, 2010 at 10:50 am

    Buna aceasta postare! Intradevar, oamenii depind unii de altii, sunt interdependenti!

  4. Cristi Said:

    October 15, 2010 at 11:46 pm

    Se vede ca esti un om sensibil si f. inteligent, un om de care Romania ar avea mare nevoie in strcturile ei conducatoare….
    Iti multumesc pt. postare ! Tulburatoare si revelatoare…!

  5. rast Said:

    October 16, 2010 at 5:36 am

    Multumesc pentru aprecieri!

Leave a Comment