Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

01.15.09

Cele trei porţi

Posted in Povestiri cu tâlc at 3:50 am by rast

Un rege avea un fiu deştept şi curajos. Ca să-l pregătească pentru a înfrunta viaţa, îl trimise la un bătrân înţelept.

- Lumineză-mă: ce trebuie să ştiu în viaţă?

- Vorbele mele se pot pierde precum urmele paşilor tăi pe nisip, dar o să-ţi dau totuşi câteva sfaturi. În drumul tău prin viaţă vei întâlni trei porţi. Citeşte ce scrie pe fiecare dintre ele. O dorinţă mai puternică decât tine te va împinge să le urmezi. Nu încerca să te întorci, căci vei fi condamnat să retrăieşti din nou şi din nou ceea ce încerci să eviţi. Nu pot să-ţi spun mai mult. Tu singur trebuie să treci prin asta, cu inima şi cu trupul. Acum du-te! Urmează drumul acesta drept din faţa ta.

Bătrânul înţelept dispăru şi tânărul porni pe drumul vieţii.

Nu după mult timp, se găsi în faţa unei porţi mari, pe care se putea citi:

SCHIMBĂ LUMEA

- Asta era şi intenţia mea, gândi prinţul, căci chiar dacă sunt lucruri care îmi plac pe această lume, altele nu-mi convin deloc.

Atunci începu prima sa luptă. Idealul său, abilitatea şi vigoarea sa, îl împinseră să se confrunte cu lumea, să întreprindă, să cucerească, să modeleze realitatea după dorinţa sa.

El găsi plăcerea şi beţia cuceritorului, dar nu şi alinarea inimii. Reuşi să schimbe câteva lucruri, dar multe altele îi rezistară.

Anii trecură. Într-o zi îl întâlni din nou pe bătrânul înţelept care-l întrebă:

- Ce-ai învăţat tu pe acest drum?

- Am învăţat să deosebesc ceea ce e în puterea mea de ceea ce îmi scapă, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.

- Bine, zise bătrânul. Utilizează-ţi forţele pentru ceea ce stă în puterea ta şi uită ceea ce-ţi scapă printre degete. Şi dispăru.

Puţin după această întâlnire, prinţul se găsi în faţa celei de-a doua porţi pe care stătea scris:

SCHIMBĂ-I PE CEILALŢI

- Asta era şi intenţia mea, gândi el. Ceilalţi sunt sursă de plăcere, bucurii şi satisfacţii, dar şi de durere, necazuri şi frustrări.

El se ridică deci, contra a tot ce-l deranja sau nu-i plăcea la cei din jurul său. Încerca să le pătrundă în caracter şi să le extirpeze defectele. Aceasta fu a doua luptă a sa.

Într-o zi, pe când medita asupra utilităţii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalţi, îl întâlni din nou pe bătrânul înţelept, care-l întrebă:

- Ce ai învăţat tu, deci, pe acest drum?

- Am învăţat că nu ceilalţi sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfacţiilor sau înfrângerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumină. În mine, prind rădăcină toate aceste lucruri.

- Ai dreptate, spuse bătrânul. Prin ceea ce ceilalţi trezesc în tine, ei te descoperă în faţa ta. Fii recunoscător celor care fac să vibreze în tine bucuria şi plăcerea, dar şi celor care fac să se nască în tine suferinţa sau frustrarea, căci prin ei viaţa îţi arată ce mai ai încă de învăţat şi calea pe care trebuie s-o urmezi.

Nu după multă vreme, prinţul ajunse în faţa unei porţi pe care scria:

SCHIMBĂ-TE PE TINE ÎNSUŢI

- Dacă eu sunt cauza problemelor mele, atunci înseamnă că asta îmi rămâne de făcut, îşi zise el şi începu lupta cu el însuşi.

El căută să pătrundă în interiorul său, să-şi combată imperfecţiunile, să-şi înlăture defectele, să schimbe tot ce nu-i plăcea în el, tot ce nu corespundea idealului său.

După câţiva ani de luptă cu el însuşi, după ce cunoscu câteva succese, dar şi eşecuri şi rezistenţă, prinţul îl întâlni iarăşi pe bătrânul înţelept, care-l întrebă:

- Ce ai învăţat tu pe acest drum?

- Am învăţat că există în noi lucruri pe care le putem ameliora, dar şi altele care ne rezistă şi pe care nu le putem învinge.

- Aşa este, spuse bătrânul.

- Da, dar m-am săturat să lupt împotriva a tot, a toţi şi chiar împotriva mea! Oare nu se termină niciodată? Îmi vine să renunţ, să mă dau bătut şi să mă resemnez.

- Asta va fi ultima ta lecţie, dar înainte de a merge mai departe, întoarce-te şi comtemplă drumul parcurs, răspunse bătrânul şi apoi dispăru.


“O dorinţă mai puternică decât tine te va împinge să le urmezi”… acele dorinţe, scrise pe fiecare dintre cele trei porţi, mai puternice decât omul, nu provin din esenţa omului. Chiar dacă sunt de neînvins, pentru conştiinţa obişnuită, ele nu fac parte din “imboldurile interioare” care merită a fi urmate. Cele trei dorinţe sunt “captate” în mod inconştient, dintr-un câmp morfic al planetei, fiind unele dintre cele mai puternice dorinţe ale oamenilor din ziua de azi. Aceste trei dorinţe tind a deveni omniprezente, făcând parte din conştientul tuturor oamenilor.

“Ce-ai învăţat tu pe acest drum?”… câţi oameni vor învăţa aceeaşi lecţie, citind doar această povestire? Marea majoritate, vor trebui să străbată acest drum “pe propriile picioare”, luând, în mod direct, “şuturi în dos-escu”, pentru a face un pas înainte pe cale “alinării inimii”. Iar unele persoane nu vor face “pasul înainte”, nici la bătrâneţe, în faţa morţii. Mulţi se încăpăţânează, având credinţa că doar ei au dreptate şi nimeni altineva…

“să schimbe tot ce nu-i plăcea în el, tot ce nu corespundea idealului său”… un lucru demn de menţionat “să lupţi cu tine însuţi, cu personalitatea ta, pentru a o modifica conform esenţei tale”. Este ceva contrar unui nou curent, după părerea mea malefic omului: de a se accepta aşa cum este. Cei ce propovăduisc o astfel de atitudine de viaţă, să te accpţi aşa cum eşti (cu cele bune şi cele rele…), spun că se elimină anumite tensiuni şi nemulţumiri interioare. Da, dar este vorba de tensiuni şi nemulţumiri ale personalităţii. Esenţa ta lăuntrică tot “acoperită” va rămâne. “Alinarea inimii” nu va fi în progres… doar alinarea conştientului, în diferite împrejurări.

2 Comments »

  1. jane Said:

    January 15, 2009 at 4:22 am

    ba eu cred ca dorintele alea provin din esenta omului, fiecare poarta apare la varsta la care trebuie sa apara; e bine ca incep sa fie constientizate, recunoscute, provoaca astfel inceperea procesului de detasare

    e prea simplista impartirea asta in “lupta” si “acceptare”; intr-un sens trebuie sa accepti ca sa intelegi, in alt sens trebuie sa lupti ca sa nu devii leguma; amandoua impletite…impreuna cu multe altele (-:

  2. rast Said:

    January 15, 2009 at 10:45 pm

    Parerea mea este ca din esenta omului provine doar dorinta de cunoastere. Este o motivatie intrinseca.
    Esenta omului “se intrupeaza/incarneaza” in aceasta lume, nu pentru a o schimba, ci pentru a o cunoaste.
    Daca aceste dorinte, de a schimba lumea si pe ceilalti, ar fi din esenta omului, ele ar aparea… inca din fasa, de cand omul/copilul este foarte mic. Insa ele apar mult mai tarziu!

Leave a Comment