Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

10.10.08

Banii: ochiul dracului – cu buza umflată

Posted in Dezvoltare personală, Povestiri cu tâlc at 3:51 am by rast

Pe o listă de discuţii, cu o denumire foarte inspirată vis-a-vis de ceea ce se întâmplă în lume în ziua de azi: hazdenecaz, am primit o povestioară care după mine, are o mare legătură cu dezvoltarea personală, aşa cum o văd eu. Arată fragilitatea acumulării de bani, şi posibilele ţepe ce se pot lua, atunci când banii sunt consideraţi un scop în sine.

“Într-un sătuc de câmpie, a venit un investitor american particular, însoţit de asistentul lui. A bătut la prima uşă întâlnită şi i-a spus proprietarului:

- Uite, eu sunt colecţionar de broscuţe. Dacă îmi aduci o broscuţă, am să îţi dau pe ea 10 euro.

Ţăranul a fugit repede în pădurea din spatele casei şi a luat o broscuţă. I-a dat-o investitorului, şi-a luat cei 10 euro, şi le-a spus vecinilor despre ce afacere a făcut. A doua zi, fiecare ţăran s-a dus la investitor cu câte o broscuţă, pe care a vândut-o cu 10 euro.

După câteva zile, investitorul le-a spus sătenilor:

- Văd că afacerea merge. De azi, pentru fiecare broscuţă am să vă plătesc câte 20 de euro.

Ţăranii au dat fuga în pădure, au cules broscuţe şi le-au predat pentru 20 euro/bucată, investitorului. După alte câteva zile, acesta s-a întors în SUA presat de afacerile de acolo, lăsându-l pe asistentul lui să vină cu broscuţele după cel mult o săptămână. Înainte de a pleca, le-a spus:

- Dragii mei, sunt nevoit să mă întorc urgent în State. Vă promit însă că la întoarcere am să cumpăr de la voi broscuţele cu 60 de euro bucata.

Şi a plecat, în uralele sătenilor fericiţi de pleaşca ce a dat peste ei. A doua zi, asistentul investitorului a adunat sătenii şi le-a spus:

- Fraţilor, m-am gândit la o afacere ăentru voi. Şeful meu se va întoarce peste două săptămâni şi vă va plăti câte 60 de euro/broscuţă. Dacă vreţi, vi le vând eu înapoi pentru 35de euro bucata, iar voi le veţi vinde cu 60. Profitul vostru va fi frumuşel. Ce spuneţi?

Sătenii, s-au adunat la sfat şi au decis că o aşa afacere nu mai prind ei degrabă. Au pus mână de la mână, s-au împrumutat pe la cunoscuţi, pe la bănci, care pe unde a putut, şi au cumpărat broscuţele înapoi cu 35 de euro bucata. Asistentul investitorului a luat banii, a plecat în SUA, iar pe săteni nu i-a mai căutat nimeni, niciodată. Au rămas cu banii daţi, cu împrumuturi scumpe la bănci şi fără să deţină nici un activ în plus faţă de ceea ce aveau înaintea afacerii.

Aceasta este povestea crizei subprime, pe înţelesul celor care nu au deprins cotloanele businessului bancar.”


Apropo de ideea de investitor, pe care mulţi co-naţionali încă îi mai aşteaptă: nimeni nu vine să-ţi dea, toţi vin să-ţi ia! Nu vreau să dezvolt ideea, ar putea crea ample şi diverse dezbateri/polemici.

“am să îţi dau pe ea 10 euro”… meseriaş americanu’ :) , lucra cu euro!

“De azi, pentru fiecare broscuţă am să vă plătesc câte 20 de euro”… oamenii au fost încântaţi de mărinimia investitorului, nu au gândit problema în complexitatea ei (apropo de gândirea liniară şi de a scoate o idee din context). De unde avea americanu investitorul bani să-i arunce pe broscuţe? Le vindea italienilor să le mânce cu spaghetti :) ?

“Dragii mei, sunt nevoit să mă întorc urgent în State”… un nou trend, apărut de mult timp în lume dar, mai recent, cu o explozie de cursuri bine plătite, ne învaţă cum să facem planuri detaliate pentru noi afaceri. Investitorul de mai sus, pasionat de broscuţe şi oameni care nu gândesc, oare s-a gândit mult până să-şi facă planul de afaceri? I-au trebuit multe dosare, pagini A4 sau kilo de memorie pe HDD? Pe o listă de discuţii voia un tip să facă o afacere: să ia teren agricol în arendă, să cultive X şi apoi să le vândă. L-am întrebat dacă are persoane care să cumpere X… va avea piaţă de desfacere? El nu şi nu… că trebuie un bun plan de afaceri. Părerea mea, şi o susţin aici (că-i blog-ul meu :) ), chiar dacă mă va înjura Internet-ul că-s Gică Contra, TE P__I pe el plan bun de afaceri, dacă nu ai piaţă de desfacere… cumpără-ţi funie şi săpun (pentru afacere)!

Povestea de mai sus stârneşte, cumva – cuiva, amintiri despre Caritas – Cluj, FMI – Vântu, etc…

Fraieri “culegători de broscuţe” să fie, că investitori descurcăreţi… se găsesc.

Leave a Comment