12.24.07
Teoria şi practica
Vorba veche: “teoria ca teoria…, dar practica ne omoară!” se aplică şi în domeniul noilor tehnologii.
Această practică, de a realiza anumite lucruri/produse, conforme unor percepte teoretice şi de a ţine mai puţin seama de aspectele practice, este veche, antică şi de demult - şi va continua, probabil, pentru totdeauna. Chair sunt curios dacă se va schimba ceva n această adordare peste 15-20 de ani. Sper să apuc acele vremuri 
.
Un articol relevant despre implementarea unor programe ce au la bază teoriile ci nu aspectele practice, este un articol scris pe Agora media, aici, despre programele CRM, care explică, în mod indirect, de ce astfel de programe se implementează greu în cadrul unor firme.
Nu mentalitatea end userilor este de vină, nu frica lor de a rămâne fără servici, fiind înlocuiţi de calculator, ci ne-utilitatea oferită de astfel de programe.
Se dau, ca modalităţi de îmbunătăţire, 3 posibile “bariere” ce trebuiesc depăşite pentru o bună implementare şi utilizare a aplicaţiei de către personalul direct implicat în activitatea de vânzări.
La primul punct se zice: “Sistemele CRM nu oferă echipei de vânzări informaţii folositoare“… nu cred că aş putea comenta ceva. Este prea evidentă exprimarea…
Dacă ar fi “să trag spuza pe turta mea”, ar trebui “să mă bat cu cărămida” de cheptu-mi pirpiriu şi să mă laud cu o altă atitudine, chiar în aplicaţia ce o realizez la job-ul curent. Se spune, în articolul citat mai sus: “sistemele CRM includ rapoarte standard … rareori includ opţiuni care să răspundă nevoilor specifice ale oamenilor de vânzări“. “Simt”, foarte pregnant şi aplic, ideea de a realiza aplicaţia cât mai configurabil, cu cât mai multe opţiuni de particularizare a rapoartelor ce se imprimă. Cea mai “strasantă” opţiune în acest sens, este tipărirea cu cel puţin două mărimi ale fontului de caractere, având în vedere existenţa, pe viitor, a unui client cu dizabilităţi de vedere.
Soluţia de care se vorbeşte: “întrebaţi oamenii de vânzări ce informaţii doresc să fie integrate“, efectiv mă şocheză. Nu pot concepe, cu mintea mea de programator vechi şi ruginit , că se poate instala/implementa un program sau o aplicaţie, fără să întrebi utilizatorul de ce fel de informaţii are nevoie.
La bariera a doua se spune: “sistemele CRM conţin foarte multe informaţii şi astfel, intimidează“… culmea, conţin foarte multe informaţii, dar nu cele utile oamenilor de vânzări, cu alte cuvinte: bălării… sau bâzdâgănii, dacă preferaţi acest termen .
Unde-i cărămida :), că iar tre’ să mă pălesc!!! Se zice “văd un formular cu toate câmpurile posibile“, în aplicaţia ce am realizat-o am găsit o metodă sa afişez doar câmpurile ce sunt necesare; cele inutile nu apar deloc.
La acest punct vă dau eu o soluţie: dacă nu puteţi realiza aplicaţia să fie customizabilă din fişiere externe (fişiere text) , încercaţi să faceţi separarea/proiectarea bazei de date, în tabele cât mai specifice fiecărui grup de informaţii. Informaţiile despre un client pot fi conţinute într-o tabelă sau împărţite în mai multe.
A treia barieră: “sistemele CRM sunt consumatoare de timp” este evidentă prin inutilitatea datelor ce trebuie introduse.
