07.12.08
Posted in Citate Osho at 10:02 am by rast
…Iar repetiţia mecanică a aceloraşi acţiuni şi aceloraşi cuvinte pare ceva urât. Aşa se explică de ce pasiunea se transformă în ură. Femeia ajunge să îl urască pe bărbat, căci el face acelaşi lucru mereu şi mereu. Când el intră în casă, ea se retrage în pat sub pretextul că are o migrenă. Acesta este un avertisment, un semn că nu mai are chef de aceeaşi rutină. Pe de altă parte, bărbatul flirtează cu secretara de la birou; acum se află iarăşi pe un teritoriu necunoscut.
În viziunea mea, totul şine de căile naturii. Ceea ce este nenatural îi leagă pe oameni în numele religiei, în numele lui Dumnezeu pentru întreaga lor viaţă.
Într-o lume mai bună şi mai inteligentă oamenii se vor iubi, dar nu vor mai face contracte. Iubirea nu este o afacere! Ei se vor înţelege reciproc, şi vor înţelege curgerea neîntreruptă a vieţii. Ei vor fi sinceri unii cu alţii. În momentul în care bărbatul va simţi că iubita lui nu mai este interesată de el, îi va spune că a sosit timpul despărţirii. Nefiind nevoie de căsnicie nu va fi nevoie nici de divorţ. Abia atunci va fi posibilă prietenia.
“repetiţia mecanică a aceloraşi acţiuni şi aceloraşi cuvinte”… contrariul unui astfel de comportament s-ar numi
spontaneitate, un fel de prim impuls, de multe persoane oprit incă “din faşă”, fiind considerat ne-politicos, ne-la-locul-lui.
“Pe de altă parte, bărbatul flirtează cu secretara de la birou; acum se află iarăşi pe un teritoriu necunoscut”… ideea de ceva necunoscut nu trebuie generalizată. Am avut un coleg (sub 30 de ani) care accepta continuarea unei prietenii, cu o persoană, chiar dacă era nemulţumit. Motivul principal era chiar ideea unui alt început. Nu mai vroia nimic nou… ne-explorat. El voia vechiul, cunoscutul. E greu de făcut o statistică şi de pronunţat o concluzie finală. Osho are părerile lui, izvorâte din cine ştie ce experienţe de viaţă.
“Într-o lume mai bună şi mai inteligentă”… şi unde va fi acea lume? Osho a încercat să facă “o altă lume”, în acel teritoriu geografic cumpărat, numit “comună”. Stau strâmb şi mă întreb drept 
: având această iniţiativă, Osho a urmat un imbol natural??? sau a fost doar o chestiune de personalitate… de vis de viitor mai bun.
Permalink
Posted in Citate Osho at 3:56 am by rast
Căsnicia este cea mai urâtă instituţie inventată de om. Ea nu este ceva natural; a fost inventată de bărbaţi pentru a putea pune monopol pe o femeie. Bărbaţii au tratat dintotdeauna femeile ca pe o bucată de pământ, ca pe o proprietate. Ei le-au redus la statutul de simple obiecte.
Nu trebuie să uitaţi însă că dacă reduceţi pe altcineva la statutul de obiect, fie şi inconştient, sunteţi la rândul vostru reduşi la acelaşi statut. În caz contrar, nu aţi putea comunica unii cu alţii. Dacă poţi vorbi cu un scaun, înseamnă că şi tu eşti un scaun.
Căsătoria este împotriva naturii.
Voi nu puteţi fi siguri decât pe momentul prezent. Orice promisiune pentru ziua de mâine este o minciună, iar căsătoria reprezintă o promisiune pentru o viaţă, că veţi rămâne împreună, că vă veţi iubi, că vă veţi respecta reciproc până la ultima suflare.
Iar preoţii, cei care au inventat atâtea lucruri îngrozitoare, vă spun că orice căsătorie este legată în cer. Nimic nu este legat în cer, căci nu există cer.
Dacă ascultaţi de natură, problemele voastre vor dispărea pur şi simplu. Problema este simplă: bărbaţii sunt atraşi de femei, femeile sunt atrase de bărbaţi, dar atracţia nu poate rămâne de-a pururi aceeaşi. În general omul este atras de ceea ce reprezintă o provocare, de ceea ce nu a obţinut încă. Vezi un bărbat frumos, sau o femeie frumoasă, şi te simţi atras de el sau de ea. Nu este nimic rău în asta. Simţi că inima îţi bate mai repede. Ai vrea să fii alături de respectivul bărbat sau respectiva femeie, atracţia este uriaşă, iar în momentul acela eşti convins că ai putea trăi alături de el sau de ea, de-a pururi.
“Căsnicia este cea mai urâtă instituţie inventată de om”… marele adevăr de aici este ideea că “omul a inventat căsnicia“. Cât despre cea mai urâtă instituţie, nu mă pronunţ, sunt multe instituţii care îi fac concurenţă, pentru a fi pe primul loc .
Tot acest paragraf mă face să emit comentarii hazoase tare. Subiectul este prea serios pentru mişto-uri. Şi pe Internet şi în viaţa personală, întâlnesc din ce în ce mai des ideea de divorţ/despărţire, care pe unii îi fac să sufere şi chiar să-şi schimbe definitiv părerea despre cei de sex opus.
“Dacă poţi vorbi cu un scaun, înseamnă că şi tu eşti un scaun”… metaforă! dar care mă duce cu gândul la faptul că, din ce în ce mai mulţi oameni încep să vorbească cu câinii, pe stradă. Asta înseamnă că acei oameni deja sunt câini?
“Căsătoria este împotriva naturii”… cred că voi scrie un post separat, în categoria “adevărul“, despre căsătorie şi natura unei relaţii inter-umane dintre două persoane de sex diferit.
“Dacă ascultaţi de natură, problemele voastre vor dispărea pur şi simplu”… tuşe pusi-cat! Cu ideea de mai sus, Osho m-a atins exact acolo unde mă doare mai tare în aceste zile de mijloc de 2008. M-am hotărât să ascult de natură! De imboldurile interioare care îmi vin. Să văd dacă voi scăpa de problemele care le mai am. Problema unei persoane/căsătorii/iubiri a fost rezolvată. Natura a acţionat şi m-a manipulat cum şi-a dorit.
“În general omul este atras de ceea ce reprezintă o provocare, de ceea ce nu a obţinut încă”… deci am stabilit: “căsătoria este împotriva naturii“, dar “atracţia de ceea ce nu a dobândit încă”, este în cursul naturii?
Permalink
07.10.08
Posted in Dezvoltare personală at 9:42 pm by rast
Sufitul Bayazid povesteşte următoarea istorioară despre el însuşi:
Când eram tânăr, eram un revoluţionar şi singura rugăciune pe care i-o adresam lui Dumnezeu era aceasta: “Doamne, dă-mi energia de a schimba lumea”.
După ce m-am maturizat şi mi-am dat seama că mi-a trecut jumătate din viaţă fără să fi schimbat un singur suflet, mi-am schimbat rugăciunea: “Doamne, dăruieşte-mi graţia de a-i schimba pe cei cu care intru în contact - familia şi prietenii mei - şi voi fi mulţumit.”
Acum, la bătrâneţe, când ştiu că zilele îmi sunt numărate, rugăciunea mea este alta: “Doamne, dăruieşte-mi graţia de a mă schimba pe mine însumi”.
Dacă m-aş fi rugat de la început pentru transformarea de sine, nu mi-aş fi irosit inutil viaţa.
* * *
Bingooo!!! I-am luat-o înainte lui Bayazid! Nu am aşteptat să îmbătrânesc “să-mi vină mintea la cap” . La nici 40 de ani, nu mă interesează de mult să schimb pe cineva. Asta, poate din cauză că am citit cărţile lui Castaneda, şi am văzut/înţeles, cât de greu se poate schimba un om… chiar şi atunci când el vrea.
Mi-am adus aminte cât de greu m-am schimbat eu ânsumi, pe la 20 de ani, sub imboldul ideii: “sunt timid, dar mă tratez!”
“fără să fi schimbat un singur suflet”… 1-0 pentru mine am schimbat odată părerea cuiva, la o discuţie. Faza era acum vreo 10 ani. Mă întâlnesc, în staţia de troleu din campusul studenţesc Tudor, cu un amic. Văzându-mă cu o carte de Pavel Coruţ în mână, începe “să-mi recite” verzile şi uscatele din mass-media despre spionul Pavel Coruţ. După “ce-şi face numărul”, încep să-l întreb ce a citit, scris de Pavel Coruţ şi anumite alte lucruri despre scrierile lui. După vreo 20-25 minute de întrebări, gagiu’ s-a bunghit că mass-media nu prea este la curent cu ceea ce scrie Coruţ. Şi*a dat şi el seama că nu făcea decât să adere la nişte informaţii false.
Pentru mine a fost o întâmplare relevantă: pentru a-l face pe un om să gândească nu trebuie să-i spui tu anumite teorii, trebuie să-i pui acele întrebări care să-l pună pe gânduri şi să descopere el însuşi adevărul.
Permalink
Posted in Succesul at 10:23 am by rast
De o bună parte de timp, sfetnicul nopţii nu-mi mai dădea idei. Avea (şi mai are) un puternic imbold de a mă informa cu noi şi noi… evenimente, nu numai cu cele ce ţintesc prezentul şi viitorul imediat, ci şi cele ce ţin de viitorul mai îndepărtat. Chiar în această seară “mi-au căzut ochii” pe două evenimente interesante.
Primul, important din punct de vedere profesional: ca programator - dar şi ca tematică a blog-ului; semnalează apariţia noilor tehnologii de fabricare a procesoarelor - multi-core. Tendinţa este de a fabrica, în viitor, procesoare cu multe core… practic, mai multe procesoare pe aceeaşi plăcuţă de siliciu. Ca frecvenţă de tact, vor rămâne practic aceeaşi.
Acest fenomen poate avea mari implicaţii în viitor. Uauuu!!! sfetnicul nopţii deja “mă împroaşcă” cu o groază de idei. Dar nu-mi vine să cred… trebuie o mai mare documentare asupra tendinţelor declarate de producătorii de procesoare, sisteme de operare şi compilatoare.
Al doilea eveniment, citit aici, s-ar putea constitui într-un punct de cotitură al considerării muncii asupra vieţii în totalitate. Moartea din cauza stresului generat de locul de muncă, este “alarma” maximă… dar, până acolo, câte aspecte personale ale vieţii cotidiene, nu a neglijat persoana în cauză?
Aşa că, va trebui să ma documentez din timp asupta tehnologiilor multi-core, să nu amân procesul… se aglomerează informaţia şi “cad la datorie”, precum Toyota-istul din articolul de mai sus .
Permalink
07.09.08
Posted in SF, Succesul at 10:08 am by rast
Are timp de gândire. Se pare că viaţa “l-a pus la saramură”… i-a creat toate condiţiile să stea doldora la soare, fără nik obligaţii şi să-şi pună întrebări existenţiale.
A fost o vreme când căzuse pe panta misticismului. Îi intraseră în cap anumite idei din diferite cărţi mistice şi credea cu fanatism în ele. Nu era chiar un fenatism absolutizant, orb. Avea anumite argumente raţionale, susţinute de experienţele trecutului.
A continuat seria transformărilor personale după imboldurile interioare. A ajuns iar la stadiul de îndoială raţională. Dar nu mai este ca la început. Este susţinut interior de o altă teorie de viaţă. Omul obişnuit, occidental, are o filozofie a vieţii, precum că întreaga existenţă ar fi supusă întâmplării. A avut această paradigmă “de când se ştia”, de când era conştient de el însuşi. Aşa a fost învăţat/educat, aşa era/este mediul în care trăieşte.
La un moment dat a avut nişte experienţe de viaţă care l-au pus pe gânduri. Anumite evenimente, prea erau “întâmplătoare”… erau coincidenţe care treceau dincolo de orice raţiune. Şi-a pus întrebări, a început să citească o literatură cu puternice influienţe mistice orientale. A găsit, în cărţi, anumite teorii care confirmau experienţele trăite. A aderat la acele teorii aproape fanatic, cu o convingere certă că a găsit nişte adevăruri. Timpul a trecut, fanatismul a scăzut, ideile/teoriile au rămas. A re-devenit raţional, dar de o altfel de raţionalitate… care vrea argumente. A început să urmărească viaţa şi evenimentele ei, din această perspectivă a evenimentelor ne-întâmplătoare, ci cu un determinism bine precizat.
Permalink
07.08.08
Posted in Mărturisiri at 2:41 am by rast
Calculator nou, HDD nou, aproape chel gol. Apucă-te de instalează MySQL, Apache, PHP. Toate bune şi frumoase… şi cunoscute. Dar belea, nu merge funcţionează. Se pare că problema este de la sistemul de fişiere. HDD-urile astea mari (default: am unul de 250GB) nu mai pot fi împărţite în partiţii mici pentru a putea instala, ca sistem de fişiere, FAT32 (maxim 32GB). Pe NTFS trebuie alocate drepturi de citire/partajare a diferite fişiere şi/sau directoare.
Astfel, am început să-mi aduc aminte, de un sistem log sau services, ce le foloseam des pe Windows NT de la fostul loc de muncă. XP-ul m-a făcut să mai uit din ele, dar acuma cu NTFS-ul şsta, va trebui să scot din arhivă vechi cunoştinţe de administrare a sistemului propriu.
Permalink
07.07.08
Posted in Viata at 1:51 am by rast
Acaparat de problemel personale cu care mă confrunt zi de zi, am neglijat alte aspecte ale vieţii. Simt un puternic imbold interior de a mă documenta asupra unor realităţi ale lumii în care trăim. Realităţi, ca să le spun aşa: globale - nu doar din imediata mea apropiere.
Trăim în aceste zile “un început de criză economică“. Nu se poate localiza temporar, cât de cât cu precizie, începutul acestei crize. În 2006 barilul de petrol era în jur de 58USD, acum a ajuns la 143USD. Alimentele s-au scumpit şi ele. Nu mă refer doar la cele din România… din toată lumea.
Citeam azi ceva despre scumpirea alimentelor şi mi-a venit ideea acestui post. Preţul carburanţilor se regăseşte în preţul alimentelor. Creşte costul petrolului/benzinei/motorinei, creşte şi preţul alimentelor. Acest fenomen, de creştere a preţului alimentelor “fabricate industrial”, punguite - cum le numesc eu (adică ambalate în pungi - tot fracţiune de petrol - şi aşezate ordonat în rafturile super-market-urilor), poate duce la o întoarcere (forţată de împrejurări) a omului spre natural; spre o alimentaţie naturală, ne-punguită.
O idee faină, găsită pe un blog, acum vreo 2 săptămâni zicea cam aşa: “americanii sunt în urma noastră” . La ce se referea. Pe vremea “epocii de aur”, românul era încurajat să-şi sădească, în faţa blocului, straturi de ceapă, morcovi, ardei, etc. Americanii puneau flori, etc. După această criză/scumpire a alimentelor, şi americanii au început să cultive, prin faţa casei/blocului, diverse legume sau produse pentru haleala zilnică. Cică noi, românii am avea ceva know how, înaintea celor din SUA.
Este mult mai comod să mergi la magazin să iei de toate “de-ale gurii”, decât să le sădeşti/prăşeşti, într-un spaţiu special amenajat. S-ar putea ca această comoditate să trebuiască abandonată, ceea ce ar avea şi efecte pozitive: mai face omul şi mişcare: sădeşte, pliveşte, dă cu sapa… Recunosc: nu-i plăcut, dar dacă “punga goală” şi stomacul aşişderea, te îndeamnă…
La începuturile comerţului, preţul unui produs era stabilit de valoarea lui socială. Acum, odată cu aceste scumpiri ale carburanţilor şi modalităţile noi, industriale, de fabricare a alimentelor, preţul lor se îndepărtează din ce în ce mai mult de valoarea lui socială. Apar preţuri care nu reflectă “utilitatea” produsului. Sunt nişte… aprecieri forţate. Adevărata valoare a unui produs era determinată, cu mult timp în urmă, de acele târguri organizate regulat, în diverse locuri, unde oamenii făceau schimb de produse. Aducea, spre vânzare produsul X - că-i prisosea, dar avea nevoie de Y. Şi schimba o cantitate de X, pe o cantitate de Y - cum se înţelegea cu celălalt producător. Vom renevi oare la această modalitate de comerţ?
Asta este întrebarea care “mă macină” în acest început de iulie 2008.
Aşa cum se poate lesne observa, trăim vremurile unor profunde transformări sociale, la toate nivelurile. Valorile unei societăţi bazate pe criterii mai puţin naturale, încep să se clatine. Doreşte oare natura să-şi re-intre în drepturi? E un mod metaforic de a spune , nu sunt suficient de dus cu pluta să cred că natura se răzbună voit.
Sunt lucruri ce mi se par demne de urmărit!
Un articol interesant, aici.
Permalink
07.06.08
Posted in Citate Osho at 2:03 am by rast
1. Niciodată să nu asculţi ordinul altuia, dacă el nu vine deasemenea şi dinăuntrul tău.
2. Nu există Dumnezeu altul, decât viaţa însăşi.
3. Adevărul este în tine, nu îl căuta în altă parte.
4. Dragostea este rugăciune.
5. A deveni cineva lipsit de însemnătate este uşa spre adevăr. Lipsa de însemnătate însăşi este mijlocul, ţelul şi realizarea.
6. Viaţa este acum şi aici.
7. Trăieşte conştient (treaz).
8. Nu înnota - pluteşte.
9. Mori în fiecare clipă, aşa încât să fii altul nou în fiecare moment.
10. Nu căuta. Ceea ce este, este. Opreşte-te şi priveşte.
“Niciodată să nu asculţi ordinul altuia, dacă el nu vine deasemenea şi dinăuntrul tău”… nu ar fi vorba doar de ordine, ci de sfaturi/îndemnuri/sisteme de valori. Porunca asta o trăiesc pe propria piele aproape zi de zi. Cel mai elocvent exeplu este alimentaţia zilnică. Mănânc “ceea ce simt“, nu urmez prescripţiile nici unui regim alimentar, fie el vegetarian sau nu.
“Adevărul este în tine, nu îl căuta în altă parte”… o frază care creează o mare confuzie la nivel raţional, mai ales prin cuvântul folosit: “adevărul”. Marea majoritate a oamenilor, auzint cuvântul “adevărul”, se gândesc la o propoziţie sau idee (teorie, teoremă, axiomă) care să exprime adevărul. Adevărul este mult mai complex, nu este doar un principiu! Este un întreg sistem de valori, o altă “fundaţie” a logicii umane…
“A deveni cineva lipsit de însemnătate este uşa spre adevăr”… “lipsa de însemnătate” mă duce cu gândul la ideea toltecilor de “lipsa de importanţa de sine”. De ce “lipsa de însemnătate” este uşa spre adevăr? Când percepem un lucru, îl trecem prin filtrul judecăţii noastre, care judecă acel lucru funcţie de personalitatea fiecăruia.
“Nu căuta”… nu pot fi întrutotul de acord cu a zecea poruncă. Da! Nu e bine să fii încăpăţânat în căutarea ta. Aici se aplică porunca 8. E bine “să pluteşti”! Dar şi această plutire presupune o oarecare acţiune, ce-i drept fără efort. Dar asta nu înseamnă lipsă totală de acţiune.
“Opreşte-te şi priveşte”… trebuie să-ţi pui întrebări, să ai un oarecare ţel, chiar dacă nu la nivel de dorinţă fierbinte, ci doar ca intenţie. Dar este ceva! Nu doar “priveşti”, peisajul ce-l poţi vedea.
Permalink
07.05.08
Posted in Dezvoltare personală at 12:49 pm by rast
De poti să faci pe prostul când altul te repede-
Făcând-o pe deşteptul- si c-un cuvant nu-l certi;
De nu te-ncrezi in nimeni si nimeni nu te crede;
De-ti poti ierta pacatul, dar altora nu-l ierti;
De numai o clipa un rau sa-l implinesti
Si daca minti mai tare cand altii nu spun drept;
De-ti place in iubire cu ura sa izbesti
Si totusi iti pui masca de sfant si de intelept;
De te tarasti ca viermii si-n visuri nu-ti iei zborul
Si numai interesul il sui la rang de tel;
De parasesti invinsul si treci cu invingatorul
Si-i vinzi, fara sfiala, pe amandoi la fel ;
De rabzi sa-ti afli scrisul si spusa, talmacite
Drept adevar, sa-nsele multimea oarba si
Cand vorbele si fapta in vant ti-s risipite,
Tu dandu-le la dracu, poti altele scorni;
De poti sa faci intr-una dintr-un castig, o mie
Si patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn;
De nu-ti platesti banutul luat ca datorie,
Dar tu sa fii platitul gasesti ca-i drept si demn;
De poti sa-ti storci si gandul si inima si nervii,
Imbatranite-n rele, sa faca rele noi
Si sub nehotarare plecandu-te ca servii,
Cand toti striga: inainte! doar tu sa strigi: inapoi!;
Daca stand in multime te-mpaunezi semet,
Dar langa cel puternic ingenunchezi slugarnic
Si pe dusmani sau prieteni, tratandu-i cu dispret,
Te faci ca tii la dansii dar ii inseli amarnic;
Daca nu pierzi momentul sa faci oriunde un rau
Si-n umbra lui te-linisti ca-n umbra unui pom,
Al tau va fi Pamantul cu tot prisosul sau;
Vei fi intre Domni, Intaiul, dar niciodata OM!
Permalink
Posted in Dezvoltare personală at 12:44 pm by rast
De poti să nu-ţi pierzi capul, când toţi în jurul tău
şi l-au pierdut pe-al lor, găsindu-ţi ţie vină;
de poţi, atunci când toţi te cred nedemn şi rău
să nu-ţi pierzi nici o clipă încrederea în tine;
de poţi s-aştepti oricât, fără să-ţi pierzi răbdarea,
de rabzi să fii minţit fără ca tu să minţi,
sau când, hulit de oameni, tu nu cu razbunarea
să vrei a le răspunde, dar nici cu rugăminţi;
De poţi visa, dar fără să te robeşti visării,
de poti gîndi, dar fără să-ţi faci din asta ţel,
de poţi să nu cazi pradă nicicînd disperării,
succesul şi dezastrul primindu-le la fel;
de rabzi s-auzi cuvântul rostit cândva de tine,
răstălmăcit de oameni, ciuntit şi prefăcut;
de poţi să-ţi vezi idealul distrus şi din ruine
să-l reclădeşti cu-ardoarea fierbinte din trecut;
De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere
şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut,
şi-atunci, fără a scoate o vorba de durere
să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput;
şi dacă corpul tău uzat şi obosit
îl vei putea forţa să-ţi mai slujească încă,
numai cu străşnicia Voinţei tale şi-astfel
să steie peste vreme aşa precum o stâncă;
De poţi vorbi mulţimii fără să minţi şi dacă
te poţi plimba cu regii făr-a te îngâmfa,
de nici amicii, nici duşmanii nu pot vreun rău să-ţi facă
pentru că doar dreptatea e călăuza ta;
şi dacă poţi să umpli minuta trecatoare
să nu pierzi nici o filă din al vieţii tom,
al tău va fi Pământul, cu bunurile-i toate
şi, ceea ce-i chiar mai mult, să ştii, vei fi un OM!
<hr>
O altă traducere a poeziei lui Kipling.
Permalink
Next entries » · « Previous entries
