Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

09.23.07

Satisfacţii profesionale

Posted in Mărturisiri at 7:41 am by rast

Cu experianţa de profesor o să încep cu sfârşitul!

Cu o zi de octombrie, 1993; când am fost să predau laboratorul de chimie. De la sfârşitul anului şcolar 92-93 nu-i mai văzusem pe elevi. În timpul vacanţei nu trecusem pe la şcoală, nici corigenţi nu am avut. I-am lăsat să-i ajute pe părinţi la munca câmpului – dar asta este altă poveste :) .

Acea zi a fost cea mai frumoasă zi din viaţa mea de profesor. Predarea efectivelor din laborator a durat 3 minute… cât am semnat actele. Noua profesoară era total dez-interesată de dotarea laboraturului, avea alte probleme…

Fiind o fire mai non-conformistă :) , m-am dus la şcoală cu bicicleta (ca de obicei în toate zilele călduroase – preferam bicicleta, autobuzului… navetă de 6-7 Km). După ce am semnat actele, am ieşit afară să plec spre casă. Juniorii erau în pauză. M-au zărit! Au venit la mine, eu eram deja în drum, suit pe bicicletă!!!

M-au înconjurat! Erau vreo 10! Au început să se văicărească!!!

- Nu a-ţi vrut să mai fiţi profesor!!

- Aveţi o profesoară nouă, tânără…

- Da! dar asta ne bate… nu ne face experienţe…

Se bucurau că mă văd! Citeam bucuria pe feţele lor! Când intram la oră, ca profesor, aveau privirile triste şi goale! Abia când au putut compara “stilul” a mai multor profesori au început să aprecieze!

S-a sunat de intrare, nici nu se mişcau! Voiau să discutăm. Când le-am spus să mergă la clasă, au făcut nişte gesturi de lehamite…

Se zice că bătaia este ruptă din rai. Este o metaforă care sună frumus, dar este falsă. Nimănui nu-i place bătaia.

Educaţia nu e face cu băţul, nici cu palma!

Ce are în comun acest fapt cu dezvoltarea personală?

Oamenii caută, în viaţă, succesul! Caută să fie apreciaţi, aplaudaţi, lăudaţi. Oamenii caută plăceri!

Dar o satisfacţie, o mulţumire, îţi poate aduce o stare de spirit mult mai “elevată” ca o plăcere sau apreciere spusă cu nişte cuvinte goale, de formă.

Când citeşti pe faţa omului bucuria că te vede…

2 Comments »

  1. daniela Said:

    September 25, 2007 at 9:52 am

    Rast
    De ce nu ai ramas profesor?
    Din text:
    ……..dezvoltarea personala,
    corect si frumos spus , intradevar satisfactia de multumire pe langa ca te multumeste ca om are ca efect combaterea bolilor de inima ; mai ales cele de inima rea pe care ti le fac colegii idioti.

    comentez din alt punct de vedere: doar ca fapt divers ,fara patima ;
    Viata de profesor ,
    Ce vreau sa spun ca un om din afara sistemului de invatamant, este ca in fiecare toamna odata cu inceperea anului scolar dumnealor pun de-o greva ,iar vara in iunie cand e bacu alta greva .se stie pt.ce, nu mai accentuez.

    Noi, la patron daca facem asa ???!!!!adica greva pt salarii.!!!!…..Ma rog …

    Ceea ce dovedeste ca numai colectivitatile mari sau mijlocii pot obtine ceva prin presiunea pe care o exercita asupra celor care sunt la putere si asupra intregii populatii pana la urma .( grevele acestea mai sunt si masinatii politice ,ca guverul in functie sa mai primeasca o lovitura de imagine ,sa vina ai nostri la ciolan),cei care fac asta sunt fara scrupule .

    Ce poti sa ne spui despre avantajele obtinute prin presiunea facuta de colective mari (nu numai profesori ) vis a vis de cei putini care nu pot face acelasi lucru? pot constitutional ,dar practic sunt de nebagat in seama aceste proteste ale catorva bugetari .

    Este considerat santaj practicat de cei multi si nesansa pentru cei putini- mici ca numar care mici vor ramane si in revendicari.?

  2. rast Said:

    September 26, 2007 at 12:46 pm

    De ce nu am ramas profesor?
    In rpimul rand “simteam” ca nu este acolo locul meu. Cand am citit Alchimistul, lui Coelho, “ma vedeam” in pielea personajului. Are Coelho un talent deosebit de a descrie unele stari psihologice. Acea “zbatere interioara” de a nu te multumi cu situatia existenta, fie ea cat de confortabila, este extraordinar de bine descrisa la inceputul cartii.
    In al doilea rand, de data asta un motiv foarte rational :) , nu puteam sa fac o treaba buna… copiii aia nu stiau nici tabla inmultirii… nici macar cei de a opta.

    Ma intrebi:
    > Ce poti sa ne spui despre avantajele obtinute prin
    > presiunea facuta de colective mari
    Aici te contrazic putin. Colectivele mari niciodata nu vor putea face nimic. In fiecare colectiv mare exista “o mana” de indivizi care “vor sa faca ceva” si manipuleaza o parte din ceilalti, din colectiv. Peste 50% din colectiv sunt pasivi, nici macar nu participa la mitinguri… dar ceilalti, care participa “au o gura cat o sura”… si ai senzatia ca urla intraga colectivitate.
    Culmea e ca eu am avut o mare legatura cu mediul profesoral. Fosta sotie este profesoara… cand era greva nationala, aveau si ei in colectiv 2-3 profi care erau de acord si aprobau inghetarea anului scolar (amenintarea majora) dar, marea lor majoritate erau impotriva grevei… dar daca era greva declarata de minister, trebuiau sa se supuna. Multi mergeau la ore… au fost si pe la TV fel de fel de reportaje cu “spargatori de grava”. Manipulare!

Leave a Comment