Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

04.29.09

Munca mea şi profesionalismul

Posted in Mărturisiri at 5:01 am by rast

Sunt foarte de acord cu ceea ce spune/comentează Bazilide, aici. Nu mă simt cu musca pe căciulă şi nici nu încerc să mă auto-justific :) ! Fac totuşi, aceste gânduri publice, scriindu-le pe blog! Eu am o problemă :) ! Nu cred să fiu singurul cu această problemă, mai sunt şi alţii… chiar scriind aceste cuvinte mi-am adus aminte de o remarcă a unui profesor de la facultate. După ce am dat examen (nu zic ce notă am luat :) , m-am lăudat suficient), când mi-a trecut nota în carnet, mi-a spus:

“- Nu ştii să-ţi vinzi marfa! Păcat!”

Niciodată nu am avut nimic de vânzare ;) ! Nu ştiam la ce se referă! M-am gândit mult la cuvintele lui. Nu spun la ce concluzie am ajuns :) . Spun doar o altă… problemă personală cu care “m-am luptat” ani de zile: când am terminat şcoala generală (14 ani), eram obez şi caracterizat de dirigintele (fostul diriginte) avut 4 ani, drept un temperament melancolic (dezechilibrat şi fără energie). Aşa a scris pe caracterizarea cu care am dat admitere la liceu. Nu m-a supărat, eram prea mic, nici nu ştiam ce e ăla temperament.

Anii de liceu au trecut uşor, fără să-mi pun probleme… eram la mama-acasă :) ! dar, gata cu chiulul… au venit anii de facultate, viaţă de cămin, seri de discotecă, cu totul altă viaţă!

Belea mare! Habar nu aveam să dansez. Cu vreo fată prin discotecă, nu reuşeam să leg două vorbe. Eram foarte timid, mă bâlbâiam cumplit, râdeau fetele de mine. Mi-am dat o palmă şi am început să mă educ. Aveam ca slogan un titlu de film: “sunt timid dar mă tratez”.

Şi dă-i medicamente :) : discoteci, vorbe cu fete, vacanţe la Costineşti, lecţii de dans. În cămin, la camera de lângă mine, stătea un tip cu un an mai mare, dar care ştia să danseze foarte fain. Mergeam seara la el în cameră şi îl rugam să mă înveţe paşii. Muncă grea :) !

Până acum 2 ani şi 3 luni, am fost angajat prin firme cu capital de stat. Persoanele care au folosit programele făcute de mine se pot număra pe degete. Niciodată nu mi-am pus foarte serios problema de a avea proprii clienţi. Acest blog, inclusiv post-urile, le scriu după inspiraţia “gândurilor pe negândite”. De multe ori îmi pun problema la ce mă ajută aceste post-uri, subiecte deschise. Rămân nedumerit!

Am făcut, pe Intenet, domeniul şi site-ul: programaredinpasiune.ro, pe care l-am lăsat la “jumătatea drumului”, mai bine spus: la primii doi paşi! Dau dovadă de neseriozitate… vă mai spun un mic secret. De mulţi ani sunt “împăcat cu mine însămi”, de vreo 2-3 ani nu mă pot împăca deloc cu vremurile (sistemul de valori al societăţii) zilelor noastre. Mă bătea gândul (la modul foarte serios) să părăsesc această lume (cu sistemul ei de valori cu tot). De pe la începutul acestui an (2009), au început să mă acapareze gânduri de a mă lupta cu tusea, mucii, minciunile, criza… ce ne acaparează.

Părăsind gândurile de abandonare a obiceiului de a trage aer pe nări (şi de a-mi lăsa corpul veşnic în poziţia de orizontală), am început să văd activitatea cotidiană din alte perspective. Ir dacă mă ajută şi Forţele Pozitive ale Universului, voi adopta o “strategie de viaţă” total diferită. Teoretic, ştiu cam ce voi face. Practic, nu pot trece singur la acţiune, decât dacă conjunctura unor factori externi fiinţei mele, sunt de partea mea.

Una dintre strategii: să fac munca mea (programe, site-uri) publică, să fie cunoscută de cât mai multe persoane.

Leave a Comment