07.31.07
Motivaţia e cheia
A zis odată cineva: “diferenţa dintre un om de succes şi un ratat nu este nici de dat nativ, nici de conjuncturi astrale, ci de motivaţie”.
Azi, întâi de august, mă re-hotărăsc 
a nu mai ştiu câta oară să… Nu zic ce pentru că mă apucă disperarea :) am mai luat această hotărâre de vreo 5-6-7 ori… dar tot de atâtea ori “am uitat” de ea.
MOTIVAŢIA - bat-o vina!
Şi uite-aşa, din lipsă de motivaţie, tind să devin ne-serios (din anumite puncte de vedere).
Cu toate că o oarece motivaţie am:
- sunt un inadaptat… sau un inadaptabil. Nu mă pot adapta tinerilor zilelor noastre şi să discut numa’ despre filme, muzică şi sport. Nu, nu sunt impotriva unor astfel de subiecte dar, cred eu (cu concepţia mea de comunist ramolit), că în timpul orelor de servici, astfel de subiecte ar trebui să fie pe planul doi.
- sunt un inadaptat - nu mai pot să suport râgâielile, horcăielile, chihi-iturile, fluierăturile, cântările, clefăiturile, etc…
Nu educaţia, ci bunul simţ, îmi spune ca la birou, unde stau 8 ore/zi, să mă comport astfel încât să nu deranjez pe ceilalţi. Ei şi? Alţii simt altceva… că e bine să-i doară-n coate că mai sunt şi alţii în birou… treaba lor… drak îi pune să muncească… sau, mă rog, să vrea oleacă de linişte.
