08.11.07
Minciuna omniprezentă
Acest post mă poate duce spre multe şi mari comentarii. Atacă mai multe idei. Cea mai simpatica dintre ele mi se pare cea cu minciuna. Îmi aduce aminte de o păşanie faină de-a mea.
Era o vreme cănd mergeam deseori prin bazar, în fiecare Duminică aproape. Într-o Duminică cumpăr un robinet de apă de la o taraba, Duminica viitoare, iar mă duc pe la acea tarabă. Acolo serveau/servesc un tip şi o tipă, tineri, probabil ori fraţi ori soţ şi soţie.
Eu, de feluţ meu am o privire mai “supărată”, mai încuntată. Îmi zice tipa: “Mai zîmbeşte şi tu omule! Mai spune o minciună să treacă timpul, să-ţi treacă încruntarea.”
Îi răspund.
- DdPai eu de asta sunt supărat! Că toată lumea minte!
Brusc, deodată şi instantaneu şi-a găsit ceva de căutat sub tejghea.
Oare se simţea cu munca pe căciulă??????
monk Said:
August 11, 2007 at 8:38 am
Oare?
Minciuna este parte din viata noastra, o parte consderabila chiar
rast Said:
August 12, 2007 at 6:52 am
Din pacate da.
Multi oameni isi pun problema ce inseamna sa fii normal.
Eu definesc normalitatea ca fiind comportamentul majoritar al unei comunitati de oameni dintr-un areal geografic, la un moment de timp dat.
Din acest punct de vedere, atata timp cat minciuna este “un mod de a trai” la peste 90% din populatia spatiului Carpato-Danubiano-Pontic, la acest inceput de mileniu III, ea face parte din normalitate