Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

12.31.08

La cumpăna dintre ani

Posted in Mărturisiri at 9:44 am by rast

Se spune că Dumnezeu vrea să facă din fiecare dintre noi “o bijuterie” (cam pretenţioasă denumirea de bijuterie, eu m-aş mulţumi cu: o roată dintr-un angrenaj). La un moment dat, Dumnezeu ar vrea să facă bijuteria mai rafinată (rotiţa din angrenaj a căpătat destulă putere pentru a face parte dintr-un alt angrenaj). Pentru aceasta, Dumnezeu topeşte materialul iniţial (al vechii bijuterii) şi apoi îl remodelează într-o nouă creaţie.

Nu sunt un credincios, nici un ateu. Am trecut prin aceste “extreme”, până la 22 de ani am fost un ateu convins. Vreo 4-5 ani am fost un credincios “convins”. De vreo 7-8 ani sunt… “la mijloc”, nu mai sunt “convins” de nimic, încerc să înţeleg! Nu aş pune povestea de mai sus “în cârca” unui Dumnezeu cu o existenţă ne-demostrabilă dar, dacă ar fi adevărată (legităţile vieţii ar aranja rotiţele angrenajelor, după criterii de “potriveală” optimizată), anul 2008 a fost pentru mine un an de transformare (topire şi re-modelare). Personalitatea mea a suferit o transformare mare, destul de profundă: în primul rând am devenit mai tolerant!

Ceea ce credeam că sunt obiceiuri izolate ale comunităţilor din care făceam parte “am realizat” că reprezintă normalitatea acestor vremuri. Lipsa de organizare şi sistematizare, credeam că sunt cazuri izolate ale unor manageri incompetenţi. Nu! Ele sunt “normalitatea” cotidiană. Pe un blog al unei persoane ce lucrează chiar în domeniul IT am găsit o… glumă:

şefu: – Azi e dead line pentru proiectul X. E gata?

coderu: – Da, şefu! L-am termit! Acuma îl optimizez!

Se fac proiecte, se fixează dead line-uri (termene de finalizare), se stabilesc liste de features… gata: “ne-am spălat faţa“. Bug-urile proiectului le trecem pe lista de features şi considerăm treaba încheiată, urmând să ne ocupăm de lista de features în viitor. Şi ne mirăm de ce lucrurile merg prost.

Am învăţat, anul acesta, “să gândesc în perspectivă”, să încerc să integrez în proiectul original toate listele de features, astfel încât să nu rămână funcţionalităţi ne-abordate şi ne-rezolvete. Transformările din gândirile mele le observ foarte uşor. Vreau să văd şi noul angrenaj!

8 Comments »

  1. capatullumii Said:

    December 31, 2008 at 8:52 pm

    Si acum ca ai descoperit “normalitatea” acestor vremuri sau acestei lumi, ce ai sa faci, ai sa te aliniezi ei?
    E bine sa fim toleranti, pentru ca altfel nu am intelege mai nimic din ce se petrece in jurul nostru si ne-am izola de restul lumii…am fi impinsi in singuratate. Si totusi exista si o limita a fi tolerant…
    Suntem deja in 2009 si iti doresc sa-ti aduca multe multumiri, impliniri si mai putina bataie de cap decat anul pe care tocmai l-am parasit! Multi ani buni, frumosi si linistiti!

  2. rast Said:

    January 1, 2009 at 4:14 am

    > ce ai sa faci, ai sa te aliniezi ei?
    Nu! Nu ma voi alinia. “Simt” ca trebuie sa raman “ne-aliniat”. Simt ca trebuie sa raman constant, si chiar sa aprofundez, valorile naturale ale vietii. Dar singur nu pot ramane pe aceasta linie, astept o oportunitate… un “angrenaj” cat de cat axat pe aceasta linie.

  3. capatullumii Said:

    January 1, 2009 at 7:41 am

    Si mie imi este foarte greu sa intru in jocul acestei, asa-zisa, normalitati si nu stiu daca mai pot astepta ceva nou, o schimbare in care sa-mi gasesc locul potrivit si sa-mi sincronizez miscarea cu totatlitatea elementelor din angrenajul de care amintesti fara sa-mi rup vreun dinte. Intr-un astfel de angrenaj trebuie sa ne gasim mai intai propriul ax, impunandu-ne prin el, pentru ca altfel vom face mereu jocul celorlalti, rotindu-ne in jurul lor, functionand doar ca sateliti ai lor si uneori suntem fortati s-o facem…

  4. rast Said:

    January 1, 2009 at 8:07 am

    > sa ne gasim mai intai propriul ax, impunandu-ne prin el, pentru
    > ca altfel vom face mereu jocul celorlalti
    Intr-un fel ai dreptate :) dar… e “aiurea” sa incerci sa te impui intr-un angrenaj in care nu esti… binevenit. Am o astfel de experienta la actualul job. Am 2 colegi, mult mai tineri, am incercat sa “impun” o oarecare ordine. Nu ceva deosebit, nu ceva greu, care sa necesite eforturi mari, ci ceva care ne scutea de mari batai de cap ulterioare. Ca sa fiu mai exact: sa salvam ultima modificare a programului intr-un director anume de pe un calculator, nu fiecare sa aiba propria versiune pe calculatorul local si mai apoi sa “facem cercetari” care este ultima versiune. Asta lua 30-40 secunde, o data pe saptamana. Mi-am batut gura de pomana vreo 3 luni. Le spuneam in fiecare saptamana daca au salvat modificarea. Atunci o salvau. Ii impingeam de la spate saptamana de saptamana. M-am saturat sa tot spun ceva atat de simplu. A trecut aproape un an de cand am renuntat de a mai impune aceasta ordine… e un haaaaos.
    Trebuie sa gasesti “un angrenaj” cat de cat receptiv la lucruri bune, de organizare.

  5. capatullumii Said:

    January 1, 2009 at 9:24 am

    Si atitudinea celor de care spui aici nu inseamna oare nepasare si indiferenta? :P
    Rast, conteaza foarte mult si modul in care vrem sa ne impunem…uneori trebuie sa fim flexibili, sa iintelegem miscarile celor din jur ca mai apoi cu tact si blandete si poate si diplomatie sa incercam sa-i modelam intr-o cauza mai buna…si poate in felul acesta am putea crea noi impreuna cu ei angrenajul potrivit…
    Si sa nu uitam de diferenta dintre generatii, de prapastia dintre ani…pana nu suntem aproape de ei cu sufletul si chiar cu mintea uneori, n-o sa-i putem intelege si nici n-o sa putem lucra impreuna pentru o cauza comuna. Eu incerc sa fiu mereu aproape de ei, intru in jocul lor copilaresc si-ncerc sa-i inteleg si cred ca reusesc…si-atunci ma inteleg si ei pe mine si devenim prieteni…
    Mi se intampla uneori sa vorbesc aici, in virtual, unde nu avem varsta, unde exista doar comunicare intre suflete, cu tineri pana in 20 de ani si sa nu sesizeze timpul dintre noi, sincronizandu-ne atat de bine… E o senzatie atat de placuta si atunci simt ca m-am intors in timp, ca am anii lor si-aproape ca uit sa ma mai intorc in timpul meu…Vreau sau nu, revin de fiecare data pentru ca nu pot trai doar in ireal…realitatea are grija sa ne trezeasca mereu din astfel de rataciri…

  6. rast Said:

    January 2, 2009 at 3:35 am

    Ai dreptate in ce spui. Si eu am incercat “sa fiu aproape de ei”, sa-i inteleg… sa ne intelegem… dar cum incerc sa le sugerez doar ceva organizatoric despre munca noastra de zi cu zi, parca as vorbi la pereti. Daca abordam, in discutii, subiecte lalaite… datu’ cu parerea, este OK! Daca vreau sa abordez ceva organizatoric, ceva ca tine de munca noastra… incep sa vorbesc singur :( !

  7. capatullumii Said:

    January 2, 2009 at 5:00 am

    Stiu cum e! :) datul cu parerea in gol este unul din sporturile noastre nationale…abordarea problemelor serioase, concrete si incercarea rezolvarii lor este un lux, din pacate…

  8. yo Said:

    April 29, 2009 at 5:37 am

    nu poti fi asa cum zici tu “la misloc” , ori esti cu dracu ori cu D-zeu.. ,ori esti in prapastie (mort), ori pe pamant salvat (viu).

    Ai multe semne de intrebare in viata ta si probabil nu sti unde sa cauti un raspuns.. ,atunci cand ai fost crestin, cel mai probabil nu ai fost destul de crestin (daca pot zice asa), nu ai crezut cu toata inima ta, iar cum ai inceput sa citesti ceva pe net contrar, credinta ta care a fost slaba, sa clatinat.. si a picat (nu am sa intru in detalii) .. dar te inseli daca crezi ca esti la misloc, daca te-ai departat de D-zeu, esti cu celalalt (poti fi sigur de asta).

    Nu inseamna ca daca ai o viata morala (nu furi, nu dai in cap.. etc) ,te vei duce in rai, astea doar te scapa de inchisoare.. daca vrei sa mostenesti raiul ,trebe sa ai o viata de credinta adevarata.

Leave a Comment