08.22.08
Tânăr şi neliniştit
Tinereţea este o etapă de viaţă ireversibilă. După ce ai dat foile tinereţii, din cartea vieţii, începe o altă etapă cu alte probleme şi alte abordări ale vieţii. După buletin (şi nu numai) am terminat-o cu tinereţea. Păr cărunt, dureri de şale, riduri.
Neliniştea este o stare psihică generată de diverşi factori. Ea poate apare la tinereţe, dar şi în alte etape, chiar şi la bătrâneţe. Neliniştea, şi ea, am depăşit-o de multă vreme. E faină liniştea, îţi dă un mare şi stabil, punct de echilibru în viaţă. Dar, “te paşte“, un alt posibil aspect al vieţii: plafonarea. Nu mă refer aici la latura profesională a vieţii. Ea poate fi stimulată pe diverse căi, nu neapărat însoţită de nelinişte.
Mă refer la o latură personală, de dezvoltare personală. Ajungi să-ţi sistematizezi, pentru întreaga existenţă, anumite principii care te duc la plafonare. Viaţa cotidiană nu-ţi mai oferă ncici un alt punct de vedere, prin prisma căruia să priveşti viaţa şi să încerci o îmbunătăţire a principiilor existente. Ai nevoie, la un moment dat, să intri în contact cu idei noi, pe care să le analizezi şi să încerci să le integrezi în sistemul tău de valori şi atitudini de viaţă.
Din acest punct de vedere am rămas gol la un moment dat. Viaţa cotiduană, însoţită de marile transformări ce le cunoaşte de la zi la zi, nu-mi oferă puncte de vedere deosebite asupra vieţii. Observ la tineri tot felul de manifestări ale personalităţii, majoritatea maladive. Multe din aceastea pot fi catalogate drept “comportamente deviante” şi nu prea mai ai ce învăţăminte extrage.
Relativa linişte de principii mi-a fost zguduită de cartea domnului Pavel Coruţ: “Codul lui Zamolxe”. Conţine foarte multe idei progresiste asupra societăţii şi sistemului ei de valori. Din păcate 
, citind cartea, “inteligenţa emoţională” şi-a făcut pe deplin datoria, simţind ce şi cum trebuie catalogată şi integrată fiecare idee. Am terminat de citit carte, am rămas într-un vid informaţional. Cât timp am citit-o am avut sumedenii de idei pe care să le gândesc, cataloghez şi integrez – m-am obişnuit cu un flux mare de informaţii. Începe să-mi lipsească…
Un gând pe ne-gândite mă îndeamnă să fac un lucru care ar putea da naştere la diferite interpretări, pe un blog public. Cartea se termină cu un cod de percepte de viaţă, foarte bine sistematizat. Mă bate gândul să iau fiecare idee, punct cu punc şi să o comentez din punctul de vedere al ceea ce simt despre acea idee. Nu vreau să critic, nu vreau să completez (sunt foarte clar exprimate), vreau să înţeleg mai bine. Exprimând în scris o idee, îi vezi şi alte faţete pe care, doar gândind-o, nu le vezi.
