09.04.08
Paza minţii
Trăieşte clipe ciudate. Are stări psihice interesante, le-ar putea cataloga în categoria lucrurilor pozitive. Nu le poate defini, un fel de bucurie interioară… dar o bucurie fără motiv. Tot ceea ce îl înconjoară, atunci când vine în contact cu lumea exterioară, ar trebui să-i dea motive de îngrijorare, tristeţe sau supărare, poate chiar anxietate sau depresie. A învăţat, în ani de zile, cum să-şi stăpânească mentalul, cum să pună pază minţii, să nu-l acapareze gândurile negativiste, ce-i pot crea stări psihice dis-confortante. Vremea caldă a atmosferei îl ajută. Nu este un mistic să creadă că “i-a pus Dumnezeu mâna în cap”, este destul de acaparat de gânduri raţionale. De multe ori ăşi pune problema dacă este bine ceea ce face. Se complace într-o oarecare stare de confort psihic şi a încetat lupta pe plan material. Lumea fuge după bani, el se gândeşte că poate ar trebui şi el să ceară o mărire de salar… sau să lupte pentru o activitate aducătoare de hârtii inter-schimbabile cu produse industriale sau alimentare. Dacă ar depune o astfel de activitate, de creeare de noi şi suplimentare fonduri băneşti, ar trebui să renunţe la acele momente de regăsire de sine, de bucurie interioară dată de liniştea mentalului. Ar trebui ca mintea să-i fie ocupată cu probleme tehnice, ne-mai-fiind focus-ată pe puterea prezentului, pe simţămintele interne.
Pune în balanţă cele două stări: de bucurie interioară aproape de o inconştienţă raţională asupra viitorului; şi o stare de agitaţie mentală. Câştigă prima. Priveşte problema din alt punct de vedere: dacă va continua să trăiască în această stare multă vreme, fără a-şi pune problema unei siguranţe a viitorului, fără a da din coate pentru o bunăstare materială mai mare, cât va putea continua să trăiască o astfel de viaţă? Decât o viaţă de 30-40 de ani, cu un psihic “la pământ”, cu stări depresive sau de supărare, preferă o viaţă mai scurtă, de 2-3 ani, dar cu stări de bucurie interioară.
Nu! Nu a căzut pe panta leneviei. Simţul interior îl ţine treaz, îl pune să se documenteze asupra realităţilor sociale. Nu are o viaţă de terchea-berchea, căscând gura la stările pozitive. Însoţit de stările pozitive citeşte foarte multe noutăţi, multe ştiri din variate domenii sociale. Are un dialog interior, vede spre ce îl îndrumă simţul interior şi îşi pune întrebarea cum îl vor ajuta noile informaţii dobândite? Nu s-a canalizat spre specializarea într-un anumit domeniu, citeşte noutăţile din toate domeniile sociale; de la preţul petrolului la comportamentul emo. Găseşte şi lucruri noi, de care încă nu a auzit dar pe care, societatea sau câţiva reprezentanţi ai ei, le practică.
Nu mai judecă noile obiceiuri ale societăţii din prisma vieţii pe care a trăit-o, nu mai spune “pe vremea mea…”, încearcă să compare noile tendinţe ale societăţii cu viaţa naturală. Anumite tendinţe, privite din punctul de vedere al unor valori trecute, par a fi nişte blasfemii, nişte devieri comportamentale dar, într-o oarecare măsură, ele se apropie de natural-ul din noi, de adevărata natură umană.
Oricum, ca principiu de viaţă, atât cât i-a mai rămas să trăiască, şi-a pus în minte să aibă în continuare un control mental al gândurilor negativiste, o pază a minţii pentru a nu permite unor gânduri negativiste să se dezvolte. Înlocuirea unor astfel de gânduri, cu gânduri progresiste, pozitive. Poate şi aşa va face!
