08.22.08
Omul sfârşit
În tinereţe l-a frapat o idee dintr-o carte: “Casa Buddenbrook”, de Thomas Mann. Un tip, om de afaceri prosper, toate îi mergeau f. f. bine, a avut o cădere bruscă. Toate au început să-i meargă prost, relaţiile familiare, afacerile… toate…, incluviv probleme de sănătate. Omul, “destinul lui”, parcă se terminaseră brusc. Nu mai era loc şi pentru el! Îi sunase ceasu’: brusc, deodată şi instantaneu. Nimeni, dintre cei apropiaţi nu-şi puteau explica situaţia. Nici el nu putea să şi-o explice. A murit brusc!
Ideea l-a surprins! Cum ar fi posibil aşa ceva în viaţa de toate zilele. Citise o carte! Imaginaţia lui Thomas Mann, fără pregătiri în domeniul medical – psihologic. Ar fi posibil aşa ceva în viaţa reală?
Trece prin astfel de stări! Se simte ca un “om sfârşit”! Nu mai are motivaţie de viaţă. E un paradox: nu are motive să trăiască, dar nici motive să moară părăsească această viaţă. Se simte un om terminat! Nu mai doreşte nimic! Nu este o stare rea (ar avea motiv pentru suicid!), este o stare de echilibru relativ. Bătrâneţea nu-l sperie. Apropierea morţii îl lasă rece şi fără dorinţă de a trăi. Mintea e foarte lucidă, e foarte logică, voarte conştientă.
- Nu! Nu eşti în pragul morţii! A murit ceea ce ai fost! A murit manipularea din tine! Nu mai ai nimic de la alţii, nu mai ai nimic de la mediul în care trăieşti. A murit manipularea. Te naşti TU!
- Sunt gol! Nu mai am dorinţe! Mă simt sfârşit!
- Dorinţe! Ce-şi doresc oamenii? Ceea ce este la modă! Nu sunt dorinţele lor! Sunt manipulările celor din jur! Când nu mai ai dorinţă ai întreagă putere asupra ta! Dorinţa te manipulează! Când dorinţa încetează, începe adevărata alegere. Ai putere deplină asupra destinului tău!
- E greu! Încotro s-o apuc?
- Da! E greu! Abia acum începe adevărata responsabilitate. Până acum puteai da vina pe alţii, pe societate, pe educatorii tăi – că ei te-ar fi învăţat să… Nu mai ai pe cine da vina! Tu decizi: la stânga sau la dreapta. Responsabilitatea îşi aparţine. E viaţa ta. Vezi! O lipsă de manipulare: nu ai motiv nici să mori nici să trăieşti. Oamenii ce se sinucid au motive personale temeinice! Lipsă de apreciere, singurătate, depresii. Decizia e a ta: rămâi sau pleci!
- De ce să rămân? De ce să plec? Nu văd motive pentru nici una! E greu să rămân: condiţii foarte grele de viaţă: mâncare din ce în ce mai proastă, apă din ce în ce mai rea, aer din ce în ce mai toxic!
