05.22.08

Ochii sunt lumina sufletului

Posted in Inteligenţă emoţională at 5:01 am by rast

Nu am făcut cursuri şi nici nu am citit nimic despre “limbajul trupului”, dar acord o mare importanţă ochilor. Nu pot spune că “ştiu” anumite semnificaţii ale diverselor moduri de a privi, dar simt anumite atitudini de viaţă ale celor cu care comunic vin în contact.

Ideea acestui post mi-a venit de dimineaţă, când am dat ochii cu cineva care mi-a indus, prin privirile sale, o stare de disconfort. Gagiu’ are privire “care se ascunde”, nu are “puterea” să te privească în ochi.

De exemplu, dimineaţă când m-a văzut… m-a privit, m-a salutat, dar nu a rezistat mai mult de 1-2 secunde să se uite în ochii mei, şi-a plecat imediat privirea.

Când avem mai multe de discutat… “îi fuge privirea pe ziduri”, nu poate să se uite la mine mult timp. Are un fel de “vinovăţie” în priviri, probabil îşi dă seama că a comis anumite mârlănii, dar are interese cel poartă spre a fi ne-corect cu cei din jur.

Am avut câteva persoane în viaţă, cărora le-am depistat comportamentul şi atitudinea de viaţă din priviri, dar au fost şi persoane ca au reuşit “să mă păcălească”.

Două cazuri îmi aduc aminte. Ambele foşti colegi de muncă/birou. Primul, prin 1998, avea a privire luminoasă şi se uita fără şovăială în ochii celui cu care vorbea. Se certa cu toată lumea. Mă gândeam deseori cum reuşeşte să-şi păstreze acea privire “inocentă” cu tot comportamentul lui “ieşit din comun”. Până la urmă mi-am dat seama care este cauza: el credea sincer că tot ceea ce face el este bine, şi ceilalţi greşesc!

Privind cu un ochi exterior, fără subiectivism şi părtinire… în proporţie de 10-20 % avea şi el dreptate, în certurile cu ceilalţi, dar nu 100% cum credea el.

Un al doilea caz, un tip tot cu o privire foarte directă şi aparent sinceră. Mi-a trebuit aproape un an să-mi dau seama ce “poamă bună” este. Făcea mişmaşuri foarte conştient. Le calcula dinainte… era foarte grijuliu.

Era foarte conştient că te fură… nu erau simple întâmplări, erau dinainte calculate şi provocate. Cu toate acestea părea foarte natural… juca bine teatru. Fiind şi un tip inteligent, beneficiind de o şiretenie vulpească (probabil educaţia din cei 7 ani, l-a ajutat) reuşea uşor să păcălească.

Permalink