12.31.07

Inteligenţa emoţională şi vocea interioară

Posted in Inteligenţă emoţională at 1:56 am by rast

Goleman şi alţi psihologi analizează toate emoţiile şi sentimentele (nu este foarte clară, nici în cartea lui Goleman, delimitarea dintre sentiment şi emoţie), fără a analiza cauza care produce acea emoţie sau sentiment.

La o primă analiză personală (doar din punctul de vedere al proprie-mi experianţe şi deliberări teoretice - deci, posibil la a omite câte ceva) aş putea defini trei cauze principale:

1. intuiţia - legătura cu un câmp morfic
2. instincte (mai mult sau mai puţin primare)
3. principii de viaţă, înrădăcinate în mental

Prin voce interioară mă refer strict la acele stări cauzate de intuiţie.

Să încerc să dau nişte exemple din fiecare. Stările intuitive, aproape inexplicabile, de simpatie sau antipatie la prima vedere, a unei persoane necunoscute până atunci, este cel mai concludent exemplu pentru prima categorie.

Nu cred să existe cineva care să nu fi trăit cel puţin o dată în viaţă o astfel de întâmplare: faci cunoştinţă cu o persoană necunoscută până în acel moment. Simţi instantaneu un sentiment de simpatie sau antipatie… fără a şti nimic, în prealabil, despre acea persoană.

Pentru a doua categorie voi da un exemplu din cartea lui Goleman, mai bine zis un experiment făcut de o grupare de psihologi asupra unor copii de patru ani. Într-o cameră erau: psihologul, copilul şi o prăjitură. Psihologul spune copilului: dacă mă aştepţi 10-15 minute, fără a mânca prăjitura; să rezolv nişte probleme, îţi mai aduc una - şi vei mănca două. Dacă o mănânci acuma pe asta nu-ţi mai aduc.

Psihologul iese din cameră, iar copilul este atent supravegheat prin camere video. În jur de o treime dintre copii, cum psihologul a închis uşa, a înşfăcat (termen folosit chiar în cartea lui Goleman) prăjitura şi a mâncat-o. Ceilalţi au aşteptat, folosind tot felul de tertipuri pentru a nu se mai gândi (sau să vadă) la prăjitură: îşi acopereau ochii, se uitau pe geam, îşi făceau de lucru cu ceva prin cameră, etc…

Psihologii au tras concluzia că acei copii care au aşteptat, dau dovadă de inteligenţă emoţională. După părerea mea, ei şi-au înfrânat un instinct: pofta.

Pentru a treia categorie de cauze emoţionale, tot un exemplu dat de Goleman: eşti la volanul unei maşini şi mergi regulamentar pe un drum. Deodată, şoferul maşinii din faţă face o manevră neregulamentară şi este la “o fracţiune de secundă” de un accident cu maşina ta. Apare mânia; supărarea că cel din maşina în cauză nu a respectat regulile de circulaţie. Dar poate fi şi un caz mai special; dacă tu nu ai aşa de tare implementată în mental ideea de a respecta regulile, dându-ţi argumente pentru a nu te mânia: poate a primit un telefon că o persoană apropiată a păţit ceva grav… poate avea alte motive să se grăbească şi a încălcat regulile de circulaţie.

Mânia, această emoţie relativ controlabilă, apare în funcţie de cât de ne-încălcat sunt regulile de circulaţie pentru tine.

Permalink