08.26.08
Cât trăiesc sau cum trăiesc?
Nu-l mai interesează de multă vreme durata vieţii. Multă lume vrea să trăiasca o viaţă cât mai lungă. De când a scăpat de frica de moarte nu-l mai interesează “viaţa lungă”. Îl interesează calitatea vieţii, să aibă o viaţă suportabilă. Viaţa este un fel de balanţă, într-un taler pune problemele, ceea ce-i creează stări de disconfort - în celălalt taler pune bunătăţile, ceea ce-i creează stări bune, de bucurie sau plăcere. Odată pusă într-un taler, starea este analizată din mai multe puncte de vedere, durată de timp, intensitate, etc. În primii ani ai tinereţii balanţa era pozitivă, înclina pe talerul cu bunătăţi speranţa într-o viaţă mai bună. Avea o credinţă, insuflată de cei din jur, că lucrurile evoluează, că omenirea tinde spre a-şi îmbunătăţi condiţiile de viaţă. Odată cu trecerea anilor, pe măsură ce experienţa personală se îmbogăţea cu diverse cazuistici trăite, balanţa îşi schimba înclinarea. Rând pe rând multe din speranţele ce stăteau în talerul cu + treceau în cele cu - şi balanţa se înclina invers. La un moment dat speranţa s-a epizat. În talerul cu + nu mai era speranţă.
Începuse să creadă că are probleme de percepţie datorită unor idei personale preconcepute. Începuse să se resemneze că este pierdut… că este “dus cu capu’”. Nu mai vroia să lupte, să caute metode de însănătoşire. Credea că are probleme şi este bine să se stingă, să nu mai facă degeaba umbră pământului. Ceva în interiorul lui încerca să tragă de el, îi umplea rezervorul cu ceva carburant astfel încât să mai supravieţuiască… o ducea de azi pe mâine. Balanţa era fix pe zero, nici +, nici -. Începuse să-şi facă nişte griji de viitor. Lumea din jur se năruia, bruma de valori rămase din educaţia suferea mari cutremure, balanţa începea să se încline spre -. A început să ridice o rugă spre nevăzutele puteri, vroia un strop de adevăr: ce se întâmplă, are el probleme sau lumea a luat-o razna.
A început să se documenteze cum trăiesc alţii, care ste modalitatea lor de percepţie. Lumea este percepută la fel. Nu el are probleme de percepţie, lumea a luat-o razna. Se întâmplă ceva în lume. Oamenii mor din ce în ce, la vârste cât mai fragede… de boli ciudate, incurabile sau pur şi simplu mor… fără explicaţii. Oameni, cât de cât în vârstă care deja au asistat la moartea fiilor lor.
Nu, nu este problemă de percepţie, şi alţii au ajuns la aceeaşi concluzie. Nu-l bucură constatările, balanţa s-a echilibrat iar la zero, dar asta din cauză că a plecat ideea că are probleme de percepţie. În sfârşit ceva ce pleacă de pe talerul cu -.
Să se bucure că deja ajunge la 40 şi nu dă mari semne de slăbire peste puteri? Ocoleşte tot ceea ce ştie că poate să-i facă rău, tot ceea ce poate să se aşeze în talerul cu -. Ocoleşte alimentarea de la super-market-uri, produse cu multe toxicităţi. Preferă o alimentare cât mai aproape de natural. Sunt şi aici probleme. Toxicităţile antrenate în atmosferă sunt spălate de ploi, cărate în straturi de pământ şi apoi re-înmagazinate în produsele naturale ce sunt considerate alimente. Natura este răscolită… încă ceva pe talerul cu -. Cine va putea scoate acest - al naturii. Câţi ani va trebui naturii să se re-clădească, dacă oamenii o vor lăsa în pace? Dar o vor lăsa oamenii în pace?
