06.01.08
Castaneda – cele două minţi
- Vrei să spui, don Juan, că ne-ani născut meschini şi contradictorii?
- Nu, nu ne-am născut aşa. Meschinăria şi contradicţiile noastre sînt, mai degrabă, rezultatul conflictului transcendental care ne afectează pe toţi, dar de care numai vrăjitorii sînt conştienţi în mod dureros şi iremediabil: e vorba despre conflictul celor două minţi.
Don Juan se uită atent la mine. Ochii săi erau ca doi cărbuni negri.
- Mi-ai tot vorbit despre cele două minţi, dar creierul meu nu poate să înregistreze ce spui. De ce?
- O să afli de ce la timpul cuvenit, îmi răspunse el. Deocamdată, e suficient să îţi repet ce ţi-am spus deja despre cele două minţi ale noastre. Una este mintea noastră adevărată, produsul tuturor experienţelor noastre de viaţă. Această minte ne vorbeşte foarte rar pentru că a fost înfrintă şi ascunsă în obscuritate. Cealaltă minte, pe care o folosim zilnic pentru tot ce facem, este o instalaţie străină.
Carlos Castaneda
Latura activă a infinităţii
“Meschinăria şi contradicţiile noastre sînt, mai degrabă, rezultatul conflictului transcendental care ne afectează pe toţi”…nu numai meschinăria şi contradicţiile sunt rezultat al conflictului specificat. Multe alte atitudini şi comportamente cotidiane de viaţă, sunt generate de acest conflict.”- Mi-ai tot vorbit despre cele două minţi, dar creierul meu nu poate să înregistreze ce spui. De ce?”… prin ceea ce a trecut Castaneda, am trecut şi eu
. Prima dată când am citit cartea şi am luat contact cu ideea că omul are două minţi, chiar dacă aveam un simţ interior pe care mă bazam de ani de zile (practic, prin exprimarea lui don Juan, simţeam diferenţa dintre cele două minţi), nu am înţeles nici eu de ce omul este considerat ca având două minţi. Este un mod de a exprima. Tu, ca om care a reuşit să reducă zgomotul de fond al gândurilor şi să amplifice “puterea de emisie” a vocii şoptite a… inteligenţei emoţionale, ai putea defini ca fiind în tine două minţi, cu toate că-ţi dai seama că ele nu au aceeaşi sursă şi aceleaşi caracteristici.După antrenamente susţinute putem coordona prima minte, cea cu care suntem obişnuiţi în traiul cotidian. Putem s-o oprim şi s-o pornim la propria voinţă, putem s-o determinăm să se gândească la ceea ce vrem noi. A doua minte, cea care provine din latura activă a infinităţii, nu poate fi coordonată de noi. Ea nu dă răspunsuri la ceea ce ne interesează pe noi, ne dă soluţii pentru ceea ce este necesar fiinţei noastre.
