11.24.07
A fi şef - conducător
O altă sintagmă tembelă pentru a atrage fraieri la cursuri de inteligenţă emoţională (scuzat să-mi fie limbajul!!!). O să copy-paste tot anunţu’, nu mi-i jenă, e prea de tot :).
“Te întrebi cum reuşesc alte persoane să ocupe posturi de conducere? Cum fac de sunt atât de mulţumiţi de vieţile lor? Poţi ajunge şi tu la aceste performanţe: fii inteligentă emoţional!”
Păi ce? Toţi vom fi şefi, vom ocupa posturi de conducere? Atunci cine va mai fi subaltern? O vorbă veche din regimul odios: “trei cu mapa, doi cu sapa”.
Hai să fim serioşi, chestia asta cu şefia este ceva mai nou, de câteva zeci de ani, de când s-a urcat democraţia la cap 
:) . În epoca feudală erau stăpâni şi muncitori. Câţi erau şefi.
Inteligenţa emoţională te face să-ţi determini propriul loc în societate. Este o vorbă veche, din popor: “omul potrivit la locul potrivit!”. Ce să mai bârfesc? problemele societăţii româneşti le ştiţi cu toţii, dacă nu: citiţi presa e-scrisă sau bloguri pe teme politice . De ce am ajuns în halul ăsta: pentru că anumiţi oameni, ne-văzându-şi de lungul nasului, conduşi de interese personale, s-au căţărat în funcţii de conducători. Şi conduc prost interesele celor mulţi. Poate printre cei aleşi să fie şefi sunt şi oameni cu bune intenţii, dar nu au capacitatea de a conduce.
Capacitate de a conduce? Nu mă pricep la fotbal, dar pe mulţi am auzit vorbind de talentul înnăscut a lui Hagi de a fi şef/coordonator. Acest lucru este nativ. Este o aptitudine cu care anumiţi oameni se nasc - cu o priză la public ceva de speriat. Chiar şi Becali se plângea odaă pe la un post de TV că Băsescu are mare priză la public. El dădea vina pe niscaiva forţe drăceşti/drăcoveneşti . Păi! La banii lui Becali, de ce nu îşi cumpără/mituieşte şi el ceva forţe d’astea?
E o modă a ultimilor ani, să fii şef! După părerea mea, pentru unii oameni care-şi doresc neapărat funcţii de şefi, este o acoperire a unor frustrări personale.
Forţele Pozitive ale Universului încearcă să ne transmită ideea că fiecare avem locul nostru în viaţă. rebuie să-l găsim. Eu l-am găsit pe-al meu! Este undeva, într-un fund de birou, acoperit de un monitor de 21 ţoli , cu probleme de programare care-mi acoperă suprafaţa rămasă liberă de-a stânga şi dreapta tastaturii. Aici mă simt eu bine!
Oameni buni!!! Unde vă simţiţi bine, acolo este locul vostru! Să nu-mi spuneţi că vă simţiţi bine într-un bar, cu burta plină de bere şi pe jumătate căzut de pe scaun că încep să retrag teoria asta de pe blog .
