06.16.09
Solilocvia
Mă confrunt cu o problemă nouă. Mulţi oameni din jurul meu, vorbesc singuri… comentează ceea ce fac: “aşa, bine”, “nu!”, “ah!”, “ia!”, etc… şi multe oftaturi: “offf!”, “eee!!!”.
M-am folosit de nea Google pentru a obţine informaţii despre “oameni care vorbesc singuri”. Am aflat că asta este o boală, recunoscută de psihologia modernă sub denumirea de solilocvia. Am găsit aici un prim articol din care am aflat multe lucruri, făcând conexiuni cu ceea ce ştiam. O să copy-paste (prost obicei
) anumite fragmente:
“Bolnavul dialoghează cu sine sau cu alte persoane…” apropo de dialogul interior. E groaznic! Îmi întăreşte convingerea sintegmei pe care am inventat-o (staţi liniştiţi! folosiţi-o dacă vă place! nu am de gând să o brevetez
): “totul este Intreruperea Dialogului Interior!”. Voi aminti aici cel mai nociv efect al unui dialog interior necontrolat (mai ales dacă el este certăreţ, pesimist): “consumă” sistemul imunitar.
“Necazurile îi aduc pe oameni în această stare, pe care cu greu reuşesc să o depăşească”… asta constatasem şi eu: oamenii care vorbesc singuri au mari probleme personale, chiar dacă “pozează” în oameni care se simt bine în pielea lor. Vorbind de unii singuri, în public… se trădează… şi “descoperă” un om bolnav. Hmmm!!! Eram conştient că acest obicei, de a vorbi singur, este o problemă pentru unii oamenii, dar nu chiar boală. Dar şi psihologia modernă o recunoaşte ca boală şi încă gravă!!!
“Dacă nu este înlăturată la timp cauza afecţiunii, bolnavul poate ajunge la depresii majore şi chiar la sinucideri.”… no comment!!!
Bazilide Said:
June 17, 2009 at 5:26 am
desi e putin altfel, imi aduci aminte de un banc:
A – De ce vorbesti domnule singur?
B – Pai, prefer sa am un interlocutor inteligent..
rast Said:
June 18, 2009 at 5:21 am
Misto
!