Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

11.02.07

Singurătate extremă

Posted in Încotro at 6:21 am by rast

Chiar dacă nu mai am decât un singur coleg de birou, îmi aduc aminte de anumite obiceiuri d’ale lor, când erau împreună.

Firma la care lucrăm are sediul într-un fost cămin de familişti, asemănator cu un cămin studenţesc: lung şi fără balcoane. Biroul este foarte aproape de unul din capete. La celălat capăt se află un chioşc cu cele d’ale gurii. Dar trebuie să ieşim pe afară… deci: vreo 30-35 de metri de mers pe afară.

Pe câte unul din colegii mei îl bufnea foamea pe la 10.00 sau chiar şi mai devreme. Îi spunea celuilalt: “Hai la chioşc să luăm ceva mâncare”. “Nu acuma, mai târziu”. Uneori, îndemnul primului se repeta de 5-6 ori, timp de 2-3 ore, până când cel de-al doilea voia să meargă.

Ei având până în 25 de ani, eu spre 40, ar putea fi ăsta un conflict dintre generaţii? Eu nu pot sta flămând :) decât legat (de calorifer, cu sfoară groasă… de foame să nu mănânc sfoara  :) ) ei răbdau de foame din cauză că nu voiau să meargă singuri.

Îi “strângea” singurătatea chiar dacă mergeau singuri şa chioşc: 4-5 minute, dus-întors.

Se pare că tânăra generaţie suferă mai crâncen de singurătate decât noi ăştia bătrânii. Nu generalizez, dar marea majoritate se pare că aşa este.

Din câte am observat, din diverse liste şi forum-uri de discuţii, singurătatea devine din ce în ce mai prezentă la mulţi oameni, şi din ce în ce mai apăsătoare. Internet-ul oferă un surogat (să nu-i spun drog) pentru această stare de singurătate.

În faţa unei pagini web sau mail ai senzaţia că nu mai eşti singur… dar după ce închizi calculaturul?

Nu vreau să mă plâng de singurătate. Mie îmi lipseşte singurătatea. Chiar dacă vecinii de bloc încearcă să mă compătimească, observând poate şi puţin ironic: “tot singur, tot singur”.

Am încercat să explic unora că eu nu mă simt singur. Nimeni nu mă crede. Îmi aduc aminte de o idee, citită prima dată într-o carte de Pavel Coruţ: “cea mai tare armă este adevărul!”

Leave a Comment