11.07.08
Octavian Paler – cele 10 porunci
Prima poruncă: Să aştepţi oricât.
A doua poruncă: Să aştepţi orice.
A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.
A patra poruncă: Să nu numeri zilele.
A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.
A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.
A opta poruncă: Dacă gândul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.
A noua poruncă: Binecuvântează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.
A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.
“Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent“… iată că şi Paler a ajuns la concluzia că este bine să trăieşti în prezent. Toate cele 10 porunci ar merita comentate/dezbătute, sau mai bine zis “argumentate”. Reprezintă nişte adevăruri ale vieţii cotidiene, nişte puncte de stabilitate psihică personală. Capete de drum, pentru o dezvoltare personală naturală şi echilibrată (pentru o viaţă “armonioasă”, cum ar spune misticii). O viaţă în echilibru cu tine însuţi, chiar dacă societatea ne învaţă că alte lucruri ar fi mai importante… anumite porunci, fiind chiar contrazise.
Paler, neavând o pregătite medical/psihologică (parcă eu aş avea 
), surprinde foarte bine “rădăcinile” unui psihic personal/individual echilibrat.
“Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim”… aceasta mi se pare cea mai importantă poruncă pentru vremurile pe care le trăim. Pentru crizele acute psihice, pe care majoritatea oamenilor le acuză. Psihologia modernă nu recunoaşte această stare de “umplere a golului existenţial” ea recomandă cu insistenţă integrarea în societate. Sunt extraordinar de multe dovezi practice că această terapie “de integrare în societate”, “cu succes”, în zilele noastre. Fiecare persoană are dreptul de a alege (liberul arbitru):
- “merge pe mâna” psihologiei, cu şanse de izbândă…
- dă ascultare unor “ne-integraţi rebeli”, apelând la metode şi tehnici considerate anormale.
Georgia Said:
November 19, 2008 at 12:53 am
“Si imi privesc pentru ultima oara grota inainte de a o parasi. Am trait aici cum as fi visat sau am visat cum as fi trait? Dar, gata! Porunca a unsprezecea e mai importanta decat cele zece porunci la un loc. Priveste si treci! Altfel n-as mai avea curajul nici sa plec, nici sa raman.” (Octavian Paler, Viata pe un peron)