07.24.08
Motivaţia intrinsecă - siguranţa zilei de mâine
Numai ce am trecut de pagina 100 a căţii “Codul lui Zamolxe” scrisă de Pavel Coruţ, din totalul de peste 500 de pagini şi încep să scriu despre ea. Să povestesc anumite fragmente/întâmplări/idei. În primul rând mi-am luat de-o grijă 
cartea îşi merită banii, concluzie emanată de mine, încă de la pagina 100. Am întâlnit foarte multe idei/percepte ale unei dezvoltări personale naturale. Cea mai recentă, dar şi una dintre cele mai importante, idei de dezvoltare personală, este decizia de a părăsi o situaţie materială cu un viitor sigur, pentru o viaţă trăită la limită, fără o previziune sigură nici a existenţei pâinii zilei de mâine.
În cartea domnului Pavel Coruţ, Zaris - un guvernator al unui sistem solar din Alianţă, este trimis în exil “aiurea în univers”, să-şi caute o planetă locuibilă (atmosferă respirabilă, etc.) unde să-şi petreacă ultimii ani din viaţă. Cu el solidarizează extraordinar de multe alte persoane, îmbarcându-se pe navetele astrale de exilare/explorare a spaţiului din sudul Alianţei. Cei care vor prefera calea exilului, împreună cu guvernatorul rebel Zaris, justifică actul lor, aproape sinucigaş, ca fiind o “dorinţă de cunoaştere” mult mai mare decât confortul unei siguranţe a zilei de mâine.
Această idee de a părăsi un trai relativ sigur, pentru o viaţă de “aventură hazardată” se poate întâlni în filozofia toltecă (cărţile lui Castaneda) în care, majoritatea luptătorilor, sunt puşi în faţa deciziei de a părăsi o viaţă relativ sigură, cu un aport alimentar aproape asigurat, dar cu o mare stare de plictiseală.
Revenind în epoca modernă, al anilor 2008, cu un job de 8 ore pe zi, ce oferă o viaţă relativ sigură/stabilă, cu o pensie asigurată de aparatul gurnamental de stat, dar acompaniată de o viaţă lipsită de motivaţie. Psihologii şi angajatorii moderni se confruntă cu lipsa de motivaţie a marii majorităţi a oamenilor/angajaţilor.
Puneţi-vă un semn de întrebare, nu-i credeţi pe exploratorii lui Coruţ , a-ţi părăsi un loc de muncă călduţ, cu un contract de muncă semnat, pentru a pleca aiurea în necunoscut, cu speranţa unor vremi mai bune, dar cu certitudinea unei vieţi pline de neprevăzut şi de noi experienţe de viaţă. Adică o viaţă în care ideea de plictiseală să fie uitată pe deplin.
Personajele din carte s-au îmbarcat şi au plecat, dar unii oameni ce ar opta pentru o viaţă de exploratori (luptători, cum sunt denumiţi de tolteci), ce ar putea face. Merg la gară şi îşi cumpără bilet până la… Noi, oamenii moderni mai putem opta pentru o viaţă bazată pe dorinţa de cunoaştere? Societatea modernă ne oferă posibilitatea de a cunoaşte progresele tehnologice într-un avânt evolutiv permanent. De ce aceste progrese tehnologice nu satisfac dorinţa de cunoaştere a omului, şi plictiseala apare? Avansul/progresul tehnologic nu satisface dorinţa de cunoaştere naturală a omului! Ea trebuie completată cu alte cunoştinţe, nu doar despre tehnologie! Cunoştinţe despre natură? Cunoştinţe despre sinele lăuntric?
